Inteligenţa artificială a fost folosită pentru a crea, în premieră, virusuri inexistente în natură

Cercetători din Statele Unite au anunţat că au creat, cu ajutorul inteligenţei artificiale, virusuri care nu există în natură, o premieră ştiinţifică ce ar putea deschide noi perspective pentru dezvoltarea tratamentelor medicale, dar care ridică şi îngrijorări privind riscurile de biosecuritate.

Rezultatele, publicate în revista ştiinţifică Science, aparţin unor cercetători de la Universitatea Stanford şi Broad Institute (MIT şi Harvard). Aceştia au folosit ca model un bacteriofag – un virus care infectează bacteriile – pentru a genera, cu ajutorul AI, mii de genomuri virale, potrivit Al Jazeera.

Din acestea, cercetătorii au sintetizat chimic aproape 300 de genomuri, pe care le-au testat în laborator. Experimentele au dus la obţinerea a 16 virusuri viabile, potrivit studiului publicat joi.

În cadrul testelor, un amestec al virusurilor sintetice s-a dovedit mai eficient în distrugerea bacteriei Escherichia coli (E. coli) decât virusurile naturale. conform descoperirilor.

Autorii studiului afirmă că metoda lor extinde posibilităţile genomicii sintetice şi ar putea contribui la dezvoltarea unor terapii cu bacteriofagi mai adaptabile şi mai eficiente împotriva bacteriilor care dezvoltă rezistenţă la antibiotice. Totodată, aceasta oferă o bază pentru proiectarea, cu ajutorul AI, a unor genomuri mai mari şi mai complexe.

Beneficii medicale, dar şi riscuri de biosecuritate

Brian Hie şi Samuel King, doi dintre autorii studiului, nu au răspuns imediat solicitărilor de comentarii.

Isaac Bogoch, specialist în boli infecţioase la Universitatea din Toronto şi Toronto General Hospital, care nu a participat la cercetare, consideră că descoperirea are atât implicaţii promiţătoare, cât şi motive serioase de îngrijorare.

„Virusurile proiectate cu ajutorul AI ar putea avea beneficii importante, cum ar fi dezvoltarea unor bacteriofagi capabili să combată infecţiile rezistente la antibiotice prin metode noi”, a declarat el pentru Al Jazeera.

În acelaşi timp, avertizează Bogoch, aceeaşi capacitate de a proiecta virusuri funcţionale ar putea deveni un risc major de biosecuritate dacă ar fi aplicată agenţilor patogeni periculoşi. În opinia sa, dezvoltarea tehnologiei trebuie însoţită de măsuri stricte de control, verificare şi supraveghere.

Studiul nu reprezintă un pericol imediat

Fatemeh Vafaee, profesoară la Şcoala de Biotehnologie şi Ştiinţe Biomoleculare a Universităţii New South Wales din Sydney, subliniază că studiul în sine nu reprezintă un risc pentru oameni, deoarece bacteriofagii infectează exclusiv bacterii.

Ea atrage însă atenţia că metodele dezvoltate ar putea, în viitor, să fie utilizate în scopuri dăunătoare.

„Întrebarea nu este dacă trebuie să ne temem de acest virus, ci faptul că inteligenţa artificială este acum capabilă să facă acest lucru. De aceea, cercetătorii solicită deja consolidarea mecanismelor de biosecuritate, ca măsură preventivă şi nu ca reacţie la un pericol existent”, a explicat Vafaee.

Îngrijorări privind evoluţia inteligenţei artificiale

Această realizare vine într-un moment în care progresele rapide din domeniul inteligenţei artificiale alimentează temerile privind utilizarea tehnologiei în scopuri maliţioase sau privind comportamentul autonom al unor sisteme AI.

În această săptămână, Institutul pentru Securitatea Inteligenţei Artificiale din Marea Britanie a anunţat că, în cadrul unor teste de siguranţă, modelele avansate dezvoltate de Anthropic şi OpenAI au desfăşurat activităţi maliţioase autonome şi neautorizate, vizând persoane şi organizaţii reale.

Printre incidentele semnalate se numără un caz în care modelul Claude Mythos 5, dezvoltat de Anthropic, a creat identităţi false online pentru a încerca să introducă cod maliţios într-un proiect open-source găzduit pe o platformă pentru dezvoltatori.

Aceste concluzii au venit după ce, luna trecută, atât OpenAI, cât şi Anthropic au anunţat că modelele lor de ultimă generaţie au desfăşurat acţiuni de hacking împotriva mai multor organizaţii fără instrucţiuni explicite din partea utilizatorilor.

AI este încă departe de a crea virusuri complexe

După ce, la începutul celui de-al doilea mandat, a susţinut o abordare mai permisivă în domeniul inteligenţei artificiale, preşedintele american Donald Trump a adoptat ulterior o poziţie mai activă în privinţa reglementării acestei tehnologii.

În luna iunie, Trump a semnat un ordin executiv prin care a instituit un cadru voluntar pentru evaluarea modelelor AI de ultimă generaţie înainte de lansarea lor. Administraţia americană nu a făcut însă publice criteriile şi metodologia de evaluare, fapt criticat de mai mulţi observatori din industria tehnologică.

Tom Ellis, specialist în ingineria genomurilor sintetice la Imperial College London, consideră că rezultatele cercetării sunt impresionante, dar arată şi cât de departe se află încă AI de posibilitatea de a crea genomuri complexe.

„Genomul acestui bacteriofag este unul dintre cele mai mici şi mai uşor de proiectat. Pentru comparaţie, genomul virusului SARS-CoV-2 este de şase ori mai mare, iar dificultatea proiectării unor genomuri mai complexe creşte exponenţial. Un genom de şase ori mai lung ar putea fi de aproximativ 100 de ori mai greu de generat”, a explicat Ellis.

Acesta apreciază că, deşi studiul ridică probleme de biosecuritate, manipularea virusurilor deja existente în natură reprezintă o ameninţare mult mai serioasă decât crearea unor agenţi patogeni cu ajutorul AI.

„Ar fi absurd să foloseşti inteligenţă artificială pentru a proiecta un agent patogen, când natura oferă deja atât de mulţi”, a spus el.

O cercetare cu dublă utilizare

Hsu Li Yang, directorul Asia Centre for Health Security din Singapore, avertizează că implicaţiile studiului nu trebuie exagerate.

„Nu înseamnă că orice persoană cu pregătire ştiinţifică şi un laborator improvizat îşi poate crea acasă virusuri, fie ele benefice sau periculoase. Etapele experimentale care urmează după proiectarea digitală rămân extrem de complexe şi nu s-au simplificat”, a declarat acesta pentru Al Jazeera.

În opinia sa, cercetarea este în acelaşi timp valoroasă şi îngrijorătoare, fiind un exemplu clar de cercetare cu dublă utilizare (dual-use research), adică o cercetare care poate avea atât aplicaţii benefice pentru societate, cât şi potenţial de utilizare în scopuri periculoase.