Protestele oierilor şi valul de alerte de salmonella de risc pot arunca în aer brandul "made în România" [Analiză Frames]
Protestele oierilor din Piaţa Victoriei, nemulţumiţi de blocarea exporturilor oilor infestate cu pesta micilor rumegătoare şi valul de alerte sanitare privind loturi de carne de pui provenită din România cu Salomnella de risc în multe ţări din Europa ridică noi semne de întrebare privind calitatea produselor alimentare vândute la export şi modul în care sunt respectate condiţiile de igienă şi siguranţă în producţie în unele companii din România.
Potrivit unei analize realizate de firma de consultanţă Frames, toate aceste semnale riscă să decredibilizeze brandul "made in Romania" cu efecte catastrofale în eforturile companiilor româneşti de a face vânzări la export, dar şi să afecteze sănătatea românilor şi încrederea lor în produsele pe care le cumpără zi de zi de la raft.
Pe lângă prejudiciul de imagine şi consecinţele economice, este vorba şi despre siguranţa alimentară şi protejarea consumatorilor români, ceea ce impune controale ferme şi intervenţia rapidă a autorităţilor ori de câte ori există indicii că produsele puse pe piaţă pot reprezenta un risc pentru sănătate. Problemele identificate la unii operatori trebuie anunaţate, izolate şi corectate înainte ca ele să ajungă să afecteze consumatorii şi, prin generalizare, încrederea într-un întreg sector.
ANALIZA Frames
Asociaţiile oierilor au cerut marţi autorităţilor să găsească soluţii pentru a relua exporturile de animale vii în condiţiile în care afacerile lor depind de aceste vânzări pe pieţele internaţionale.
Problema este însă că la nivel european există o alertă de pestă a micilor rumegătoare care interzice aceste exporturi în cazul în care oile nu sunt vaccinate. Iar aici intervine disputa dintre autorităţi şi fermieri.
Pe de altă parte, tot marţi, 15 septembrie 2026, autorităţile cehe au anunţat identificarea prezenţei bacteriei Salmonella în două loturi de carne de pui provenite din România, comercializate în reţeaua Lidl, după ce pe 11 septembrie Italia a notificat, prin Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente şi Furaje European (RASFF), identificarea de Salmonella Enteritidis în carne proaspătă de pui produsă în România, în urma unui control oficial.
Potrivit experţilor de la Frames, aceste evenimente nu par legate la prima vedere însă care, investigate din perspectiva efectelor economice, riscă să producă consecinţe economice grave pentru economie, iar marele semn de întrebare este legat de ,,ştampila’’ de certificare aplicată produselor româneşti.
Şi asta într-o perioadă în care exporturile de alimente şi animale vii ale firmelor româneşti au crescut semnificativ în 2026, iar deficitul comercial din zona alimentară s-a redus astfel la 2,25 miliarde de euro în şapte luni.
Experţii de la Frames atrag atenţia însă că acest fenomen riscă să se transforme într-un dezavantaj major pentru economia românească din cauza provocărilor generate de lipsa respectării normelor de siguranţă alimentară de către unii producători, în esenţă prinşi de febra vânzărilor masive cu orice preţ.
"Este singura categorie majoră în care exportul creşte de peste 20 de ori mai repede decât importul", spune Adrian Negrescu, managerul Frames.
Cele mai noi date ale Institutului Naţional de Statistică, publicate pe 9 septembrie, arată că, în primele şapte luni din 2026, exporturile României au însumat 58,27 miliarde de euro, iar importurile 77,55 miliarde. Deficitul balanţei comerciale a fost de 19,28 miliarde de euro, cu 214,7 milioane mai mic decât în aceeaşi perioadă din 2025, o ameliorare de 1,1%.
Exporturile au crescut cu 3,1%, importurile cu 2,0%. În iulie, singur, deficitul a fost de 2,82 miliarde de euro.
Pe alimente şi animale vii, imaginea pare, la prima vedere, încurajatoare. Exporturile au urcat la 4,51 miliarde de euro, cu 7,9% mai mult decât anul trecut, în timp ce importurile au stagnat la 6,76 miliarde, cu doar 0,3% peste nivelul din 2025.
Sub acest total se ascunde însă cifra care explică întreaga problemă structurală a agroalimentarului românesc.
Descoperirea din defalcarea pe zone
Potrivit experţilor de la Frames, INS publică, pentru fiecare grupă de produse, şi repartiţia între comerţul intracomunitar şi cel extracomunitar. Aplicată pe alimente, ea arată următoarele.
Din cele 4,51 miliarde de euro exportate, doar 2,40 miliarde au mers către state din Uniunea Europeană. Restul de 2,11 miliarde au plecat în afara Uniunii. În schimb, din cele 6,76 miliarde de euro importate, 5,89 miliarde au venit din Uniune — adică 87% din total.
Calculul care rezultă este fără echivoc. În relaţia cu Uniunea Europeană, România are un deficit alimentar de 3,49 miliarde de euro în şapte luni. În relaţia cu restul lumii, are un excedent de 1,24 miliarde.
"Aceasta nu este o curiozitate statistică. Este definiţia numerică a problemei: România vinde marfă brută — cereale, seminţe oleaginoase, animale vii — în afara Uniunii, unde concurează pe preţ, şi cumpără produs procesat, ambalat şi cu marcă din interiorul Uniunii, unde se concurează pe încredere şi specificaţie. Diferenţa dintre cele două fluxuri este exact valoarea adăugată pe care nu o captează", a declarat Adrian Negrescu.
Toate cele cinci industrii analizate mai jos se aşază pe această linie de falie.
Cele patru industrii, pe cifre de vânzări şi export
Carnea de pui este singura poveste de succes completă. Producţia a ajuns la aproximativ 550.000 de tone în 2024, cu 35% peste nivelul de acum zece ani, şi a mai crescut cu 13,7% numai în primul semestru din 2025. Sectorul acoperă circa 98% din consumul intern şi exportă de două ori mai mult decât acum un deceniu: 270 de milioane de euro în 2024, faţă de 140 de milioane.
Structura exportului este însă revelatoare. Bulgaria a preluat cel mai mare volum, 25.833 de tone, pentru aproape 45 de milioane de euro, adică circa 1.740 de euro pe tonă. Franţa a preluat mai puţin de jumătate din acest volum, 12.157 de tone, dar a plătit 46 de milioane, aproximativ 3.780 de euro pe tonă. Ungaria, Ţările de Jos şi Grecia completează topul, cu preţuri unitare de 2.463, 3.601 şi, respectiv, 2.890 de euro pe tonă.
Aceeaşi industrie livrează, aşadar, la valori unitare care diferă cu peste 100% în funcţie de destinaţie. Accesul la pieţele occidentale nu este o chestiune de volum, ci de încredere — şi acolo se joacă totul.
Carnea de porc este imaginea inversă. România este cel mai mare consumator din Uniunea Europeană, cu 38,4 kilograme pe locuitor anual, faţă de o medie europeană de 31,7, iar porcul reprezintă aproximativ jumătate din consumul total de carne.
În paralel, producţia internă acoperă în jur de 20% din necesar. Peste 80% se importă, iar valoarea importurilor a depăşit 500 de milioane de euro numai în primul semestru din 2024. Carnea de porc singură generează un deficit anual estimat la circa 830 de milioane de euro, iar doar aproximativ 10% din carnea de porc din magazine este de provenienţă locală.
"Cauza structurală este documentată: numărul de porci abatorizaţi a scăzut de la 4,6 milioane în 2016 la 3 milioane în 2022, în principal din cauza pestei porcine africane. România produce 1,5% din carnea de porc a Uniunii", spun experţii de la Frames.
Lactatele repetă tiparul, cu o nuanţă importantă. Importurile au depăşit pragul de un miliard de euro în 2024, iar deficitul comercial se menţine constant peste 700 de milioane de euro în intervalul 2022–2024. Exporturile cresc — în primele două luni din 2026, fabricile de lactate şi crescătorii de păsări au livrat peste graniţe marfă de peste 85,6 milioane de euro, cu 52,7% mai mult decât în anul anterior, în timp ce importurile au scăzut cu 7%, la 193,9 milioane — dar de la o bază mică şi, mai ales, cu o structură nefavorabilă.
Problema este compoziţia: România exportă preponderent produse semifinite, cu valoare adăugată redusă, şi importă produse premium, gourmet şi bio, care se adresează consumatorului urban cu venit ridicat. Brânzeturile reuşesc exporturi mai însemnate, dar insuficiente. În paralel, importurile de lapte crud au avansat cu 37,2%, la 38.700 de tone. România produce 2,6% din laptele Uniunii.
Băuturile cer cea mai atentă citire a datelor, pentru că agregatul statistic ascunde exact opusul realităţii sectoriale.
În nomenclatorul de comerţ internaţional, grupa se numeşte "băuturi şi tutun", iar ea este pe excedent: 1,37 miliarde de euro la export faţă de 696 de milioane la import în primele şapte luni din 2026, adică un plus de 670 de milioane. Excedentul nu vine însă din băuturi, ci din tutun — România găzduieşte fabrici ale marilor grupuri internaţionale de ţigarete, care produc aici pentru pieţe externe.
Este, practic, industrie de procesare pe bază de materie primă importată, cu valoare adăugată reală, dar fără legătură cu agricultura românească.
Băuturile propriu-zise merg în direcţia opusă, iar vinul este exemplul complet.
România este al şaselea producător al Uniunii şi constant în primii 15 la nivel mondial. În 2025 a exportat vin de 38,5 milioane de euro şi a importat de 152,2 milioane — un raport de aproape 4 la 1. În 2015, raportul era invers ca dinamică: 24,1 milioane la export faţă de 44,6 milioane la import. În 10 ani, valoarea exportului a crescut, dar volumul a stagnat, iar deficitul s-a adâncit constant.
Germania, cu 9,4 milioane de euro, şi Ţările de Jos, cu 8,8 milioane, sunt principalele destinaţii, iar împreună cu Regatul Unit reprezentau aproximativ 61% din valoarea exportului românesc de vin în 2024. Pe segmentul de băuturi spirtoase, deficitul comercial ajunsese la 443,1 milioane de euro în 2022, de 4,9 ori mai mare decât în 2013.
Explicaţia structurală este aceeaşi ca la lactate: suprafaţa viticolă medie din România este de 0,2 hectare, faţă de 10,5 hectare în Franţa. Fără scală nu există brand, iar fără brand nu există acces la pieţele premium.
Merită notat şi semnalul de conjunctură: întreaga grupă "băuturi şi tutun" a scăzut cu 10,3% la export în primele şapte luni din 2026, cea mai mare contracţie dintre toate categoriile majore.
"Diferenţa dintre industriile care reuşesc şi cele care nu reuşesc nu este calitatea produsului. Este capacitatea de a construi scară, brand şi acces la pieţele care plătesc mai mult. Iar accesul la acele pieţe — adică exact la piaţa intracomunitară, unde România are astăzi un deficit alimentar de 3,49 miliarde de euro — depinde, în ultimă instanţă, de un singur activ: încrederea cumpărătorului", a afirmat Adrian Negrescu.
Alertele europene privind produsele din România
Potrivit analiştilor de la Frames, argumentul reputaţional reprezintă una dintre cele mai mari provocări pentru România.
Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente şi Furaje din UE a înregistrat, în 2024, peste 5.250 de notificări la nivel european privind calitatea şi siguranţa produselor, în creştere cu 12%, în cadrul unei reţele care a gestionat în total 9.460 de notificări.
Despre produsele din România, Baza publică RASFF Window vizează o gamă largă de alerte, fără să prezinte o statistică concretă. Produsele româneşti reprezintă însă, din păcate, o prezenţă constantă în acest mecanism.
Loturi întregi de carne de pui exportată din România au fost reclamate în ultima vreme de ţări precum Italia, Grecia, Bulgaria şi mai nou şi Cehia care au identificat tulpini de mare risc de Salmonella (conform Regulamentul (CE) nr. 2073/2005, din cele 2500 de specii Salmonella enteritidis şi Salmonella typhimurium prezintă risc pentru sănătatea oamenilor), la carnea de porc s-au reclamat posibile riscuri de boli parazitare (Trichinella, Salmonella) fapt care a dus la risc de restricţii la export, la lactate s-au reclamat contaminări bacteriene (E. coli, Salmonella) iar la băuturi substanţe nedeclarate şi conservanţi interzişi cu efecte pe termen lung asupra sănătăţii. În multe dintre aceste cazuri s-a dispus retragerea mărfurilor româneşti şi s-a pierdut încrederea în calitatea acestora.
"Marea majoritate a producătorilor români respectă standardele. Dar unii profită de lipsa de transparenţă şi de intervenţie promptă şi publică a autorităţilor competente. Consumatorii au dreptul să ştie care sunt care aceştia. România are nevoie de un sistem centralizat de verificare a producătorilor şi de dezvăluire a celor care derapează şi ne pun sănătatea în pericol. Datele există. Trebuie doar să le facem accesibile", a precizat Adrian Negrescu.
"România exportă miliarde de euro anual în UE. Fiecare alertă RASFF este o gaură în această reputaţie. Italia, Germania, Franţa se uită la aceste date. Şi îşi amintesc", mai arată analiza Frames.
Important de spus că un studiu dedicat notificărilor RASFF referitoare la România a constatat că numărul lor este redus în comparaţie cu Polonia şi Ungaria, dar şi exporturile noastre sunt semnificativ mai reduse, şi că nu se poate stabili o corelaţie strictă între notificările privind producătorii români şi evoluţia exporturilor alimentare naţionale.
Unde se manifestă, atunci, riscul reputaţional
Potrivit analiştilor, riscul reputaţional nu se manifestă ca o cădere de volum. Se manifestă ca un plafon de preţ — şi, mai ales, ca un plafon de destinaţie.
Argumentul se vede cel mai bine în datele avicole. România livrează spre Bulgaria la circa 1.740 de euro pe tonă şi spre Franţa la aproximativ 3.780. Diferenţa nu ţine de costul de producţie, ci de segmentul comercial în care intră marfa: produs de bază, vândut pe preţ, versus produs procesat sau de marcă, vândut pe specificaţie. Accesul la al doilea segment presupune audituri, trasabilitate documentată şi un istoric de conformitate pe care cumpărătorul îl poate verifica înainte de contract.
Iar aici se închide cercul cu defalcarea INS. Piaţa pe care România nu reuşeşte să pătrundă cu valoare adăugată este exact piaţa intracomunitară — cea unde cumpărătorul are cele mai multe alternative, cele mai stricte proceduri de calificare a furnizorului şi cea mai mare sensibilitate la istoricul de conformitate. Excedentul extracomunitar de 1,24 miliarde de euro se obţine vânzând marfă brută unor cumpărători care nu întreabă nimic despre trasabilitate. Deficitul intracomunitar de 3,49 miliarde se produce pentru că, la marfa procesată, întreabă.
"Pentru că RASFF nu identifică operatorul, o notificare nu poate fi ataşată firmei responsabile. Ea se ataşează, în percepţia cumpărătorului, originii. Rezultatul este o externalizare perfectă a costului: producătorul cu probleme suportă o fracţiune infimă din consecinţa reputaţională, iar restul se distribuie pe toţi ceilalţi exportatori români din aceeaşi categorie", arată specialiştii.
"Ajungem astfel într-o situaţie absurdă: un consumator suficient de perseverent poate afla singur informaţii esenţiale pentru trasabilitatea unui produs, pentru că RASFF indică numărul ştampilei ovale, o combinaţie unică de litere şi cifre prin care poate fi identificată unitatea autorizată care a manipulat produsu, dar acestea nu îi sunt prezentate într-o formă simplă şi imediat accesibilă. Iar când vorbim despre alerte sanitare repetate şi despre riscuri pentru sănătate, transparenţa nu mai este o chestiune de imagine, ci una de siguranţă alimentară. Autorităţile trebuie să intervină ferm, să verifice dacă produsele provenite de la operatorii semnalaţi ajung şi pe piaţa din România şi să se asigure că orice risc este identificat şi eliminat înainte de a ajunge la consumatori", afirmă consultantul.
Efectul se propagă în lanţ. Producătorul care respectă strict normele sanitare, investeşte în laboratoare proprii, în sisteme de trasabilitate şi în certificări nu poate valorifica această investiţie comercial, pentru că nu există un mecanism prin care diferenţa să devină vizibilă. Într-un cont de profit şi pierdere, conformitatea apare atunci exclusiv ca o creştere a costului. Este selecţie adversă în forma cea mai pură: piaţa nu poate recompensa comportamentul pe care îl declară dezirabil.
Pentru consumatorul român, mecanismul este identic. El poate compara, în treizeci de secunde la raft, preţul pe kilogram, lista de ingrediente, valorile nutriţionale şi ţara de origine. Nu poate compara istoricul de conformitate al producătorului. Plăteşte, în consecinţă, acelaşi preţ pentru niveluri de risc pe care nu are cum să le distingă.
Cum facem ca produsele româneşti să devină mai valoroase la export
Potrivit analiştilor de la Frames, soluţia nu este un clasament al producătorilor construit din date care nu permit atribuirea. Este un sistem în care atribuirea devine posibilă, iar acest lucru se poate face în trei paşi, în ordinea dificultăţii.
Primul, cel mai simplu: publicarea voluntară, de către producători, a unor date structurate de conformitate — rata neconformităţilor raportată la volumul produs şi la numărul de probe prelevate, proporţia depistărilor prin autocontrol faţă de controale oficiale, timpul mediu de la depistare la retragere şi recurenţa pe acelaşi flux. Sunt patru indicatori care măsoară transparenţa, spre deosebire de numărătoarea brută, care măsoară altceva.
Al doilea: agregarea publică, de către autoritatea naţională, a datelor pe care le deţine deja din controalele oficiale, într-un format consultabil. Informaţia există în ANSVSA, ANPC şi în sistemul de alertă. Nu este structurată pentru a fi folosită de cineva care ia o decizie de cumpărare, fie el consumator sau importator.
Al treilea, cel mai lent: susţinerea, la nivel european, a unei extinderi a informaţiei publicate în RASFF Window către identificarea operatorului în cazurile cu risc grav confirmat. Este o schimbare de reglementare, nu una administrativă, dar este singura care ar muta definitiv costul reputaţional de la origine la firmă.
De la alertele alimentare la credibilitatea pe termen lung
În primele şapte luni din 2026, România a avut un excedent alimentar de 1,24 miliarde de euro în comerţul cu state din afara Uniunii Europene şi un deficit de 3,49 miliarde în comerţul cu statele membre. Vinde brut acolo unde nimeni nu întreabă şi cumpără procesat de acolo unde toată lumea întreabă.
Exportul alimentar creşte cu 7,9%, iar importul stagnează la 0,3% — ceea ce înseamnă că direcţia s-a corectat. Dar corectarea se face pe volum de marfă brută, nu pe valoare adăugată. Singura industrie care a inversat complet raportul, avicultura, rămâne blocată la un preţ mediu pe tonă care variază cu peste 100% în funcţie de cât de mult are încredere cumpărătorul.
Marea majoritate a producătorilor români respectă standardele, iar sistemul european de alertă funcţionează: în majoritatea notificărilor documentate, loturile au fost reţinute, returnate sau retrase înainte de a ajunge la consumator.
,,Problema nu este siguranţa alimentară. Problema este că, într-un sistem în care neconformitatea nu poate fi atribuită unei firme, ea se atribuie unei ţări — iar conformitatea, la rândul ei, nu poate fi recompensată. Asta nu este o chestiune de imagine. Este diferenţa dintre 1.740 şi 3.780 de euro pe tonă, înmulţită cu fiecare tonă pe care România o vinde în afara Uniunii pentru că nu reuşeşte să o vândă înăuntru’’, mai arată analiza Frames.
Dacă românii ajung să afle din alertele altor state despre probleme asociate unor produse fabricate în România, în timp ce acasă nu pot identifica rapid operatorii implicaţi şi măsurile luate, efectul poate fi devastator pentru încrederea în sistemul de control. Iar dacă suspiciunea se extinde, pe nedrept, de la câţiva operatori la întreaga industrie alimentară românească, consecinţele economice pot deveni uriaşe: producătorii care respectă regulile riscă să plătească reputaţional şi comercial pentru probleme pe care nu le-au provocat, atât pe piaţa internă, cât şi la export.
"Aici este pericolul major. O problemă de siguranţă alimentară insuficient explicată şi gestionată poate deveni foarte repede o criză de încredere. Iar încrederea pierdută de consumatori şi de partenerii comerciali se recâştigă mult mai greu decât se pierde. Dacă nu separăm rapid şi transparent producătorii care respectă standardele de cei la care apar probleme, riscăm ca nota de plată să fie achitată de întreaga industrie alimentară românească şi, în final, de economia României", a mai spus Adrian Negrescu.
Frames este un think tank economic specializat în dezvoltarea de analize şi studii de piaţă privind economia. În cei peste 20 de ani de existenţă, Frames a devenit unul dintre jucătorii relevanţi în domeniul analizei de business din România, analizele sale adresate investitorilor şi publicului larg oferind o perspectivă concretă privind dinamica de business la nivel local şi internaţional.
