Papahagi: Mai lipseşte ca, după demiterea lui Bolojan, să asistăm şi la suspendarea şi demiterea lui Nicuşor Dan
"E foarte trist şi urât ce se întâmplă în politica romanescă", şi-a exprimat indignarea, vineri, pe pagina sa de socializare, profesorul Adrian Papahagi, care fusese iniţial propus ministru al Culturii în Guvernul Tomac.
Cum vede Papahagi ce se întâmplă pe scena politică
Divorţul dintre preşedinte şi zona USR-PNL e o imensă eroare.
Mai lipseşte ca, după demiterea vrednicului Bolojan, să asistăm şi la suspendarea şi demiterea preşedintelui, spre care împing voci isterice şi idioate.
În stresantul semestru decembrie 2024-mai 2025 evitasem cel mai prost scenariu (Georgescu/Simion sau Antonescu) şi aterizasem în cel mai bun (Nicuşor-Bolojan). Acum ne îndreptăm rapid, din nou, spre cel mai prost: Pesedaurul la putere, AUR la Cotroceni.
Iar vina e împărţită, îmi pare rău. Sunt doi actori majori încăpăţânaţi şi incapabili să se aşeze la masa negocierilor în mod cinstit.
Da, debarcarea lui Bolojan e o mizerie. Ştim toţi că PSD-AUR sunt sinistre. Preşedintele trebuia să îşi apere premierul. Lumea îi percepea în echipă.
Dar şi împingerea spre un guvern PSD-AUR e o neghiobie, numai ca să crească în opoziţie PNL şi să uite lumea lungii ani de uselism. Şi refuzarea oricărui compromis al preşedintelui PNL cu preşedintele României e o prostie.
Acum s-a ajuns la război total. Oricum am împărţi vina, ea nu este 100%-0%, ci poate 70%-30%, dacă nu 50%-50%.
Noi, electorat, formatori de opinie, cetăţeni implicaţi, am făcut tot ce am putut în 2024 şi 2025 ca România să nu ajungă pe mâinile relicvei Antonescu sau a partidei putinist-auriste. Eu mi-am pus viaţa în paranteză, m-am expus unor uri imense, am scris zilnic, am mers la TV. Mi-am pierdut un timp preţios de lucru, mi-am sacrificat liniştea.
Refuz să decontez din nou pentru alţii. Sunt liber, nu mi-am vândut nici vocea, nici conştiinţa nimănui. M-am opus unor tabere fanatice în toate momentele grele ale României: în lovitura de stat din 2012, în ofensiva woke, în cea securist-putinistă-auristă. O fac şi acum. Nu serveşte la nimic isteria.
Ţin în continuare la Nicuşor, îl apreciez în continuare pe Bolojan. Demonizarea lui Nicuşor şi idolatrizarea lui Bolojan nu sunt sănătoase; nici invers, fireşte.
Cei doi trebuie să încheie acest conflict, pentru binele României.
Nicuşor trebuie să înţeleagă că nu poţi coborî ştacheta "pro-occidentală" până la nivelul Veştea-Peia-Gavrilă.
Bolojan trebuie să lase vedetismul, campania electorală prematură şi logica strict penelistă, să revină la masa negocierilor cu preşedintele României. Să fie om de stat, nu doar un excelent lider de partid, cum s-a dovedit.
Se poate găsi un compromis decent.
Veştea e un nou eşec şi dacă pică, şi dacă trece — asta e clar. Se poate face un guvern Nazare, cu figuri PNL, PSD, USR, UDMR de rang secund, cu profil mai tehnic, care să guverneze cât de cât până în 2028.
Compromisul Tomac era onorabil. Respingerea lui a fost o neghiobie. PNL şi PSD se puteau reconfigura şi reaşeza în front în opoziţie. Niciunul nu era obligat să-şi asume acel guvern; îl deconta doar preşedintele. Toate partidele în afară de AUR îşi puteau menţine zone de influenţă în guvernul acela.
PSD a declanşat criza: demiterea lui Bolojan a fost o ticăloşie. Dar la ce să te aştepţi de la PSD?
Apoi PNL a mărit impasul, blocând total jocul. S-au opus tuturor variantelor de compromis, au mers la spargere. Au propus aberaţia iresponsabilă a unui guvern PSD-AUR, inacceptabilă la Cotroceni. Au refuzat oferta de compromis a lui ND. L-au umilit pe Nicuşor Dan, refuzându-i, după o lună de negocieri, oferta rezonabilă. Îşi puteau păstra influenţa prin câţiva neafiliaţi (în fond, au cedat locuri unor tehnocraţi, de pildă la educaţie). Puteau face şi ei un compromis.
Respingerea guvernului Veştea (cu o formulă ministerială mult sub cele ale lui Bolojan şi Tomac) ar fi o nouă umilinţă pentru preşedinte. La fel de penibil va fi dacă guvernul Veştea trece prin intimidări securiste şi cu voturi auriste.
Cine iese bine din asta în afară de AUR? În niciun caz preşedintele şifonat şi PNL-ul divizat. Nici măcar PSD, care are cel mai debil leadership din istoria lui oricum sinistră, şi riscă să-l lase şi pe Veştea în aer, dovedind că nu mai e capabil să negocieze majorităţi. Au ajuns toţi la mână AUR. Oribil!
Ajunge! Trebuie găsită o soluţie rezonabilă de guvernare până în 2028.
Dacă nu, asta e, anticipate în care furia aurist-georgistă se va întâlni cu frustrarea şi furia crescândă a celor care au salvat România de năpastă în 2024-2025. Dumnezeu cu mila!
