Deputat USR: Nu mai pare că trăim într-o democraţie autentică. Lia a devenit preşedintele României, Guvernul României şi Parlamentul României

Deputatul USR Alexandru Dimitriu a acuzat, joi, pe Facebook, că nu mai pare că trăim într-o democraţie autentică, ci într-un sistem în care voinţa unor oameni ajunge să cântărească mai mult decât votul şi decizia democratică.

Reacţia sa vine după ce Tribunalul Ilfov a suspendat o decizie luată democratic în BPN, forul statutar al Partidului Naţional Liberal. Decizia Biroului Politic Naţional al PNL avea ca obiect conduita parlamentarilor liberali în legătură cu votarea unui eventual guvern Veştea, respectiv acceptarea unor eventuale poziţii în cadrul unui asemenea guvern de către membrii de partid.

„Lia a devenit preşedintele României, Guvernul României şi Parlamentul României. Lia hotărăşte cine poate conduce un partid politic. Lia hotărăşte dacă un partid trebuie sau nu să voteze un guvern. Iar dacă partidul îndrăzneşte să decidă altceva decât doreşte ea, hotărârea partidului este suspendată imediat”, a scris Dimitriu.

Deputatul a punctat că „într-o democraţie, deciziile se iau prin vot, în forurile statutare şi de către membrii partidelor, nu prin ordine venite din afara lor. Într-un stat de drept, instituţiile trebuie să respecte autonomia partidelor politice, nu să o anuleze”.

„Ceea ce vedem astăzi ridică o întrebare serioasă: mai funcţionează regulile democratice sau asistăm la concentrarea puterii în mâinile unor persoane care nu au primit niciun vot pentru a decide în locul cetăţenilor? Nu mai pare că trăim într-o democraţie autentică, ci într-un sistem în care voinţa unor oameni ajunge să cântărească mai mult decât votul şi decizia democratică. Un nou episod din ceea ce mulţi numesc deja USL 3.0.”, a scris reprezentantul USR pe pagina de socializare.

Vineri, deputatul a revenit în completarea celor de mai sus cu un nou mesaj despre justiţie şi şefa înaltei Curţi, Lia Savonea, în cazul liderului USR Dominic Fritz care a pierdut definitiv procesul cu Agenţia Naţională de Integritate (ANI) care l-a acuzat de conflict de interese (Detalii aici).

Redăm postarea lui Dimitriu:

Când Justiţia începe să semene a oligarhie şi dictatură.

Nimeni nu se gândea că putem ajunge într-o dictatură a justiţiei. Când auzi cuvântul „dictatură”, te gândeşti la un despot-preşedinte, la o juntă militară, la un lider religios. În niciun caz nu m-am gândit vreodată că justiţia poate fi cea care subjugă democraţia.

Iată că se poate, iar cărţile de istorie probabil vor marca această premieră sumbră.

Evident, vor veni atacuri care să spună că nu respectăm justiţia şi că vrem să o acaparăm. Dacă justiţia îşi spune opinia, politicianul trebuie să tacă. În principiu, aşa este, însă cu o limită, una singură, clară şi evidentă: Justiţia chiar să fie justiţie, nu oligarhie şi dictatură!

Ce te faci în momentul în care justiţia batjocoreşte toate regulile, toate legile şi începe să pronunţe hotărâri care nu au nicio legătură cu aplicarea vreunei legi? Ce faci? Eu, ca deputat, jurist, avocat şi doctor în drept, ar trebui oare să tac? Dacă tac, sunt complice. Am fost trimis în Parlament să tac atunci când observ că democraţia derapează? Sau am fost trimis pentru a apăra democraţia?

Eu ştiu că, la învestire, am depus un jurământ prin care mă obligam să o apăr. Deci trebuie să o apăr.

Şi atunci spun cu toată fermitatea: ieri, justiţia condusă de despotul Lia a aplicat două scatoalce dictatoriale atât USR, cât şi PNL. O coincidenţă demnă de un univers orwellian.

Dominic Fritz a fost sancţionat pentru ceva ce era obligat să facă, în caz contrar putând fi cercetat pentru abuz în serviciu. Un PUZ făcut de primarul Robu, sub semnătura acestuia, a fost supus votului Consiliului Local la câteva zile după preluarea mandatului, în 2020, de către Dominic.

La documentaţia acelui PUZ lucrase şi un arhitect care îl ajutase în campanie. Ce conflict de interese poate fi acesta? Unde este culpa lui, care nu a făcut nimic mai mult decât să înainteze o lucrare deja aprobată de primarul anterior? Mai mult, poate o asemenea faptă să fie considerată suficient de periculoasă şi culpabilă încât să atragă o sancţiune mai gravă decât multe condamnări penale? Evident, răspunsul este nu.

Dominic va câştiga en fanfare la CEDO, CJUE şi CCR. Acest dosar nu este închis. Din contră, abia acum va beneficia de o judecată echitabilă, scăpând de sub jugul Liei.

Dosarul acesta mai are o „problemă”, care demonstrează şi vădeşte o intervenţie evidentă: celeritatea cu care s-a judecat. Nu vezi niciodată, ca simplu justiţiabil, o asemenea viteză la ÎCCJ. Recursurile în contencios administrativ primesc termene şi de un an şi jumătate.