Epidemia de Ebola. Cel mai mare focar de până acum al unei tulpini rare este "probabil şi mai extins"

Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor din SUA a confirmat că focarul din Bundibugyo, Republica Democratică Congo, este cel mai mare înregistrat vreodată.

Confederaţie internaţională de ONG-uri care luptă împotriva sărăciei şi a inegalităţilor la nivel global, Oxfam avertizează că numărul cazurilor este probabil mai mare decât cifrele oficiale, pe fondul scăderii eforturilor de urmărire a contactelor şi al prăbuşirii infrastructurii de igienă.

Numărul infecţiilor cu Ebola în Republica Democratică Congo (RDC) este probabil mult mai mare decât cifrele oficiale, a avertizat Oxfam, din cauza lipsei de apă curată şi a condiţiilor sanitare precare.

Organizaţia umanitară a declarat că a avut loc o prăbuşire aproape totală a infrastructurii de igienă şi o scădere critică a urmăririi contactelor de când a început să se răspândească tulpina rară Bundibugyo.

Potrivit News Sky, doar unul din cinci centre medicale din provincia Ituri, unul dintre epicentrele virusului, are acces la suficientă apă curată, arată datele de teren ale Oxfam.

În Mongbwalo, un oraş cu aproape 140.000 de locuitori din provincie, doar 20% dintre oameni au acces la apă curată şi doar 25% la instalaţii sanitare şi de igienă funcţionale.

„Prima linie de apărare” s-a prăbuşit

Manel Rebordosa, coordonatorul de intervenţie pe teren al Oxfam în Ituri, a declarat că rezultatele evidenţiază criza care se desfăşoară din cauza apei contaminate, a lipsei infrastructurii pentru spălarea mâinilor şi a provocării reprezentate de eliminarea deşeurilor infecţioase.

„Apa – prima linie de apărare absolută în orice situaţie de urgenţă de sănătate publică – pur şi simplu nu este disponibilă. Minerii care lucrează în zonele înconjurătoare nu au toalete şi staţii de spălare a mâinilor. Apoi se întorc acasă, în comunităţi care se luptă deja cu virusul. Apa curată costă 2 USD pentru 20 de litri. Pentru majoritatea familiilor de aici, aceasta depăşeşte cu mult ceea ce îşi pot permite”, a spus el.

Numărul de cazuri a atins un nivel record

Avertismentul a venit în momentul în care Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (CDC) din SUA a confirmat că focarul este cel mai mare înregistrat vreodată pentru tulpina Bundibugyo.

Conform Ministerului Sănătăţii din RDC, la data de 13 iunie erau 781 de cazuri confirmate şi 181 de decese în ţară.

Tulpina Bundibugyo nu are un vaccin autorizat, ceea ce înseamnă că apa curată şi salubritatea sunt componente esenţiale în lupta împotriva virusului.

Acoperirea urmăririi contactelor a scăzut, de asemenea, la 43%, ceea ce este cu mult sub nivelul de 79% înregistrat la o lună de la izbucnirea epidemiei din 2018-2020 în aceeaşi regiune.

Reducerile de finanţare din partea SUA alimentează răspândirea

Rebordosa a vorbit despre deficite de finanţare rezultate din retragerea sprijinului acordat de SUA pentru supravegherea bolilor.

„La o lună de la izbucnirea epidemiei din 2018, personalul medical a atins rate de urmărire a contactelor la care aproape opt din zece contacte cunoscute erau monitorizate cu succes.

Astăzi, în urma retragerii finanţării din partea SUA pentru supravegherea bolilor şi a deficitelor grave de finanţare, urmărirea contactelor ajunge la mai puţin de jumătate din contacte.

Această diferenţă nu este doar o statistică; este o realitate dureroasă care permite virusului să se răspândească nedetectat în comunităţi”, a spus el.

„Zvonurile se răspândesc mai repede decât virusul”

Cu peste 70 de unităţi medicale distruse de conflict şi doar 0,2 medici la 1.000 de persoane, autorităţile sanitare din RDC se luptă să identifice noile infecţii suficient de repede.

În provincia Kivu de Nord, se raportează decese în comunităţi înainte ca acestea să fie identificate drept cazuri de Ebola.

În plus, multe familii îngrijesc rudele bolnave acasă şi îi expun pe ceilalţi la virus.

Finanţarea ajutorului pentru RDC a fost redusă de la 2,58 miliarde USD (1,92 miliarde GBP) în 2024 la 1,4 miliarde USD (1,04 miliarde GBP) în 2026, o reducere de 46%.

Ca urmare, agenţiile de ajutor umanitar şi-au redus activitatea, forţând organizaţiile să reducă serviciile de asistenţă.

Rebordosa a declarat: „Când echipele de asistenţă comunitară de încredere dispar, zvonurile se răspândesc mai repede decât virusul. Oamenii se tem acum de unităţile medicale, pe care le consideră capcane mortale. Familiile apelează la remedii tradiţionale, ceea ce riscă să întârzie tratamentul şi să permită răspândirea virusului. În fiecare zi fără finanţare, virusul ia şi mai multe vieţi.”

Tibakanya Mireille, mamă a cinci copii din Ituri, a spus că unul dintre copiii ei a început să prezinte simptome.

„Mi-am dus copilul la spital când am observat că are febră, iar acum este testată. Suntem foarte îngrijoraţi. Aici, două case au fost puse în carantină, iar o familie a pierdut mai mulţi membri după ce a îngrijit o rudă bolnavă, ceea ce a dus la îmbolnăvirea altora. Boala a ucis deja mai multe persoane în comunitatea noastră din Shari, în Bunia”, a spus ea.