Descoperire surprinzătoare. Accidentul vascular cerebral lacunar ar putea să nu fie legat de blocaje
alte articole
În fiecare an, milioane de supravieţuitori ai accidentelor vasculare cerebrale primesc prescripţii pentru aspirină, medicamente pentru scăderea colesterolului şi medicamente pentru tensiunea arterială, cu scopul de a reduce riscul unui nou accident vascular cerebral. Însă în cazul persoanelor care suferă de accident vascular cerebral lacunar – un tip de accident vascular cerebral ischemic care apare atunci când o arteră mică şi profundă din creier se blochează –, cercetările sugerează că astfel de tratamente s-ar putea să nu vizeze procesul principal al bolii.
Un studiu publicat în revista „Circulation” a constatat că accidentele vasculare cerebrale lacunare, care reprezintă aproximativ o cincime din totalul accidentelor vasculare cerebrale, s-ar putea să nu fie cauzate în primul rând de blocajele arteriale pe care aceste medicamente sunt menite să le prevină. În schimb, ele par să fie legate de un fenomen opus: lărgirea şi răsucirea anormală a arterelor din creier.
Studiul a constatat că persoanele cu aceste anomalii arteriale aveau o probabilitate de aproape cinci ori mai mare de a suferi un accident vascular cerebral lacunar.
„Această cercetare deschide noi direcţii de studiu”, a declarat pentru The Epoch Times dr. Deepak Bhatt, cardiolog şi director al Spitalului de Cardiologie Mount Sinai Fuster, care nu a participat la studiu.
Rezultatele indică o perspectivă diferită asupra accidentului vascular cerebral lacunar — nu în primul rând ca o problemă a arterelor înfundate, ci, potenţial, ca o afecţiune a pereţilor vaselor de sânge în sine.
Concluziile studiului
Accidentul vascular cerebral lacunar este adesea cauzat de boala vaselor cerebrale mici, care afectează vasele sanguine minuscule situate adânc în creier şi duce la declin cognitiv, demenţă, dificultăţi de mers şi accidente vasculare cerebrale recurente.
Cercetătorii au studiat 229 de persoane care suferiseră de un accident vascular cerebral lacunar sau de un accident vascular cerebral ischemic uşor, non-lacunar. Participanţii au fost supuşi unor evaluări cognitive şi RMN-uri repetate, ceea ce le-a permis cercetătorilor să examineze anomaliile şi să urmărească apariţia de noi leziuni cerebrale în timp.
Rezultatele au arătat că îngustarea arterelor mari — modelul clasic de blocaj — a fost mai frecventă în cazul accidentelor vasculare cerebrale non-lacunare (28,5%) decât în cazul celor lacunare (14,5%). Chiar şi atunci când pacienţii cu accident vascular cerebral lacunar prezentau îngustări, artera afectată adesea nu iriga aceeaşi zonă a creierului în care s-a produs accidentul, ceea ce reducea probabilitatea ca aceasta să fie cauza.
Lărgirea, răsucirea şi deplasarea arterelor au relevat o altă situaţie. Aceste anomalii erau mult mai frecvente la pacienţii cu accident vascular cerebral lacunar (22,1% faţă de 7,1%), cei care prezentau aceste anomalii având o probabilitate de 4,7 ori mai mare de a suferi un accident vascular cerebral lacunar.
Lărgirea arterelor a fost, de asemenea, asociată cu o incidenţă mai mare a bolii vaselor mici, o deteriorare mai rapidă a substanţei albe şi o probabilitate mai mare de a dezvolta noi infarcte.
În cadrul studiului, 59 de participanţi au dezvoltat 130 de infarcte noi pe parcursul unui an, aproape trei sferturi dintre acestea apărând în regiunile cerebrale mai profunde, asociate de obicei cu boala vaselor mici.
Constatările „consolidează dovezile conform cărora accidentul vascular cerebral lacunar, precum şi alte caracteristici ale bolii vaselor mici, nu se datorează ateromului [acumularea de plăci grase]”, a declarat Joanna Wardlaw, profesoară de neuroimagistică aplicată la Universitatea din Edinburgh şi coautoare a studiului, pentru The Epoch Times.
De ce arterele mai largi pot fi o problemă
La prima vedere, această constatare pare controversată. Dacă îngustarea unei artere restricţionează fluxul sanguin, nu ar trebui ca o arteră mai largă să fie mai bună?
Nu neapărat.
Cercetătorii nu sugerează că arterele mai largi cauzează direct accidentele vasculare cerebrale lacunare. În schimb, lărgirea anormală ar putea indica o afecţiune mai extinsă care afectează pereţii vaselor de sânge din profunzimea creierului.
„Considerăm că lărgirea arterelor mari observată în studiul nostru reflectă ceea ce se întâmplă în arteriolele mici din creier, care devin flasce şi îşi pierd capacitatea de a se contracta şi dilata pentru a regla fluxul sanguin”, a spus Wardlaw.
Vasele de sânge sănătoase sunt structuri dinamice. Acestea se contractă şi se dilată ca răspuns la nevoile în schimbare ale creierului, contribuind la menţinerea unui aport constant de oxigen şi nutrienţi. Dacă pereţii vaselor îşi pierd structura şi elasticitatea normale, această reglare poate fi afectată.
Cercetătorii au afirmat că aceeaşi anomalie subiacentă a pereţilor vaselor poate afecta atât arterele mari, cât şi pe cele mici, manifestându-se ca lărgire şi deformare în arterele mai mari şi afectând vasele minuscule responsabile de accidentul vascular cerebral lacunar.
Descoperirile sunt, de asemenea, în concordanţă cu studiile patologice privind accidentul vascular cerebral lacunar, care datează încă din anii 1960 şi care au descris un proces numit „dezorganizare arteriolară segmentară”, în cadrul căruia proteinele şi celulele sanguine se infiltrează în pereţii vaselor mici, determinându-le să se lărgească şi să se îngroaşe fără să acumuleze plăci de grăsime, observată de obicei în ateroscleroză, a spus Wardlaw.
De ce tratamentele actuale ar putea fi mai puţin eficiente
Descoperirile ar putea contribui, de asemenea, la explicarea unei enigme clinice de lungă durată: tratamentele care dau rezultate bune în cazul multor accidente vasculare cerebrale ischemice par să fie mai puţin eficiente împotriva accidentelor vasculare cerebrale lacunare recurente.
Opinia predominantă a susţinut mult timp că accidentele vasculare cerebrale lacunare, la fel ca majoritatea accidentelor vasculare cerebrale, rezultă din acumularea de plăci de grăsime care îngustează arterele şi reduc fluxul sanguin sau declanşează formarea de cheaguri care blochează fluxul sanguin către creier.
„Prin urmare, de obicei, pacienţii cu accident vascular cerebral lacunar primesc un medicament antiplachetar, cum ar fi aspirina, precum şi medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale şi a nivelului lipidelor, pentru a preveni apariţia altor accidente vasculare cerebrale lacunare şi a complicaţiilor”, a spus Wardlaw.
Însă, dacă multe accidente vasculare cerebrale lacunare provin din afecţiuni structurale ale vaselor sanguine minuscule ale creierului, mai degrabă decât din acumularea de plăci în arterele mai mari, prevenirea formării cheagurilor ar putea rezolva doar o parte a problemei.
Ce va urma
În cadrul studiului, majoritatea infarctelor noi observate la scanările RMN au fost infarcte subcorticale mici — tipul asociat de obicei cu boala vaselor mici. Cercetătorii au afirmat că tratamentele viitoare ar putea fi nevoite să vizeze mai direct leziunile subiacente ale vaselor mici.
Studii clinice precum LACunar Intervention Trial-3 (LACI-3) din Marea Britanie testează în prezent dacă cilostazolul şi mononitratul de izosorbid pot proteja mai bine vasele sanguine mici ale creierului, pot reduce recurenţa accidentelor vasculare cerebrale şi pot încetini declinul cognitiv după un accident vascular cerebral lacunar.
Deocamdată, medicii ar trebui să se concentreze în continuare pe controlul factorilor de risc vasculari, în timp ce ştiinţa face progrese, a spus Wardlaw.
„Ar trebui să continue să asigure un control adecvat al tensiunii arteriale şi al lipidelor şi să utilizeze un singur medicament antiagregant plachetar pentru prevenţia secundară, deoarece aceasta este cea mai bună opţiune de care dispunem în prezent.”, a afirmat ea.
Însă mesajul general este greu de ignorat. „Această cercetare susţine conceptul de tratamente diferite pentru diferite tipuri de accident vascular cerebral”, a spus Bhatt, dar a adăugat că sunt încă necesare mai multe studii pentru a confirma dacă boala vaselor mici este principalul factor care stă la baza acestor descoperiri.
Dacă acest model se dovedeşte corect, prevenirea unora dintre cele mai frecvente tipuri de accident vascular cerebral ar putea necesita, în cele din urmă, să privim dincolo de ceea ce blochează o arteră şi să acordăm o atenţie mai mare stării de sănătate a peretelui vascular în sine.
