Împăratul Kangxi a scris odată: “Ce fel de om sunt eu, întrucât, dintre toţi cei care au domnit… tocmai eu să fiu cel care a domnit cel mai mult?”
La mijlocului secolului al XVII-lea, Kangxi a domnit în Regatul de Mijloc timp de 61 de ani. În cei 5.000 de ani ai civilizaţiei chineze, acesta nu numai că a fost împăratul care a domnit cel mai mult, dar este păstrat în memorie ca unul dintre cei mai înţelepţi, mărinimoşi şi capabili dintre toţi împăraţii.
Kangxi a fost al patrulea împărat al Dinastiei Qing (1.644-1.911). Conducătorii dinastiei Qing nu erau etnici chinezi Han. Ei aparţineau popoarelor tribale manchiuriene de la Nord de Marele Zid. Aceştia se uniseră, avansaseră spre Sud, şi au înlocuit dinastia anterioară a Chinei, Ming, în timpul dezintegrării acesteia.
Moştenirea strălucită a lui Kangxi constă în reunificarea acestui vast imperiu atât din punct de vedere politic, cât şi social, consolidarea domniei dinastiei Qing, şi contribuţia la numeroase progrese culturale şi economice.
Totuşi, toate acestea ar fi putut să nu aibă loc, deoarece atunci când a urcat prima dată pe tron ca şi copil, domnia lui Kangxi era pe punctul de a se încheia înainte chiar de a începe.
Începuturi dificile
În primii ani ai dinastiei Qing, imperiul se afla încă în haos. Pe lângă tulburările provocate de războaiele care au dus la schimbarea dinastiei, existau şi revolte rămase nesoluţionate, iar o mare parte a populaţiei chineze rămânea reticentă faţă de noii lor conducători străini.
Dinastia Qing a fost fondată oficial în 1.644, iar Kangxi s-a născut 10 ani mai târziu. Când avea doar 8 ani, tatăl său a murit de variolă. În ultimul său edict, împăratul şi-a desemnat patru dintre cei mai apropiaţi consilieri să facă parte din consiliul de regenţi al tânărului său fiu. Ei trebuiau să îl ajute pe băiat în gestionarea afacerilor statului până la maturitatea acestuia.
Aceşti oficiali seniori erau prinţi neimperiali care serviseră împăraţii Qing cu loialitate şi merit. Dar odată cu evoluţia evenimentelor, un oficial avid de putere şi-a întrezărit şansa de a se năpusti asupra tronului.
Însă, odată cu schimbarea cursului evenimentelor, un demnitar însetat de putere a întrezărit ocazia de a pune mâna pe tron.
Apariţia lui Aobai
Aobai (Gūwalgiya Oboi în manchiuriană) era un general decorat dintr-un clan manchiurian de elită. Din nefericire, priceperea sa pe câmpul de luptă era dublată de o fire dictatorială. Aobai i-a zdrobit pe toţi cei care i-au stat în cale şi a devenit cea mai puternică persoană de la curtea imperială. El şi-a făcut numeroşi inamici, şi aproape nimeni nu îndrăznea să îl înfrunte.
Cât despre tânărul împărat, Aobai îl dispreţuia. La urma urmei, generalul luptase şi câştigase multe războaie sângeroase cu decenii înainte ca acest tinerel să se nască; el avea mai multe cicatrici pe corpul său în urma luptelor, decât Avea Kangxi realizări. Aobai a presupus că Kangxi va fi o simplă marionetă în jocul său pentru putere.
Kangxi a crescut sub această tiranie. A observat în tăcere şi a avut răbdare. Când Kangxi a împlinit 14 ani, vârsta majoratului pentru manchiurieni, el a urcat pe tron în mod oficial. Acum el era pe cale să se confrunte cu Aobai.
Veşmintele Împăratului
La fel de autoritar ca întotdeauna, Aobai şi-a plasat membrii facţiunii sale politice în poziţii de putere în guvern, a persecutat nenumăraţi oameni care i se opuneau, a ignorat interesele statului în favoarea propriilor interese şi l-a tratat pe împărat cu o lipsă de respect mai mult decât flagrantă.
Aobai a îndrăznit chiar să-şi croiască propriul set de veşminte galbene imperiale cu dragon – veşminte simbolice pe care le poate purta doar împăratul. Aceasta era înaltă trădare!
Într-o zi, pe când Aobai îşi proba noile veşminte şi îşi admira imaginea de împărat, a apărut deodată un vizitator la conacul său. Era un emisar regal care aducea ultimul edict imperial: anunţul oficial că Kangxi urcase acum pe deplin pe tron ca împărat legitim (bona fide emperor). Când acest oficial a observat îmbrăcămintea îndrăzneaţă a lui Aobai, a fost şocat şi a ordonat gărzilor regale să acţioneze. Dar aceşti bărbaţi nu se puteau compara cu Aobai, care i-a aruncat deoparte precum nişte păpuşi de cârpă, şi a decis să-şi apere poziţia.
Emisarul a fugit înapoi la palat înaintea lui Aobai. Chiar când acesta raporta ofensa, despoticul general a ajuns la faţa locului. El şi-a făcut numărul, intimidând şi insultând pe toată lumea, de la oficiali la împărat. Fanfaronada lui Aobai dovedeau faptul că Kangxi nu însemna nimic pentru el, cu coroană sau fără coroană, şi că va continua să facă după cum doreşte. Apoi a plecat îngâmfat, fiind convins că avea întregul palat la degetul mic. Însă de data asta, adolescentul Kangxi era gata să-l doboare.
Marele final
Kangxi ştia demult că Aobai era o ameninţare periculoasă atât pentru domnia sa de drept, cât şi pentru viitorul dinastiei. De aceea, cu ani în urmă, el adunase un grup de tineri manchiurieni de viţă regală, în jurul său. Aobai i-a considerat drept copilăroşi, neambiţioşi şi nesemnificativi. Dar Kangxi îi selectase de fapt pe cei mai străluciţi şi mai puternici. Iar ceea ce a considerat Aobai întotdeauna ca fiind sport copilăresc, fusese de fapt antrenarea lor de către Kangxi pentru confruntearea finală.
Iată cum s-au desfăşurat evenimentele: În primăvara lui 1669, tânărul împărat îl cheamă în instanţă pe din ce în ce mai agresivul Aobai. Aobai vine agale, mai încrezător ca oricând şi total nepregătit. Înainte ca el să-şi dea seama, este somat cu 30 de capete de acuzare şi este înconjurat de tinerii slujitori ai lui Kangxi. Furios, dar şi disperat, Aobai îşi scoate pumnalul (faptul că nu s-a dezarmat înainte de a fi în prezenţa împăratului este o altă ofensă majoră) şi se năpusteşte asupra împăratului. El se luptă cu vitejie, dar tinerii lui Kangxi sunt mulţi şi puternici. După o luptă aprigă, Aobai este imobilizat, odată pentru totdeauna.
Începe o domnie glorioasă
Acest episod dificil din anii săi de început a arătat curajul extraordinar, determinarea şi viziunea lui Kangxi. Tânărul împărat s-a dovedit a fi un împărat inteligent, cu strategie şi capabil.
În jumătatea de secol care a urmat, Kangxi şi-a servit ţara neobosit. El a stabilizat dinastia, a potolit rebeliunile interne şi pretendenţii străini, şi a extins cu mult graniţele Chinei spre Vest şi Nord. Sub domnia sa benevolentă, imperiul a prosperat.
Kangxi a avut de asemenea o pasiune imensă pentru educaţie. În cursul vieţii sale, el a căutat şi a promovat continuu învăţăturile chinezeşti antice, caligrafia, poezia şi muzica. El a realizat progrese colosale în geografie, ştiinţă, inginerie, matematică şi astronomie. A comandat numeroase culegeri de date, hărţi, istorii şi literatură, precum şi lucrări enciclopedice ca Dicţionarul Kangxi.
Împăratul Kangxi a inaugurat o epocă glorioasă în China imperială târzie. În decursul istoriei chineze, poziţia împăratului venea cu titlul de Fiu al Cerului. Longevitatea lui Kangxi pe tron a fost aşadar interpretată ca un semn de aprobare al Divinităţii.
Dansul clasic chinezesc “Apărând tronul” din 2016 al Shen Yun spune povestea confruntării dintre tânărul Kangxi şi Aobai.
Sursa: Shen Yun Performing Arts
Shen Yun Performing Arts este cea mai importantă companie din lume specializată în dansul şi muzica clasică chineză, înfiinţată la New York în 2006. Compania prezintă dans clasic chinezesc, dansuri etnice şi populare, precum şi dansuri narative, cu acompaniament orchestral şi solişti. Timp de 5.000 de ani, cultura divină a înflorit pe pământul Chinei. Prin muzică şi dans uluitoare, Shen Yun readuce la viaţă această cultură glorioasă. Shen Yun, sau 神韻, poate fi tradus ca: „Frumuseţea dansului fiinţelor divine”.
