Descoperire surprinzătoare: moliile simt mirosul plantelor şi cu ajutorul aripilor

La molia de tutun, simţul mirosului nu se limitează la antene: cerceătorii au descoperit că şi aripile adăpostesc adevăraţi senzori care pot detecta mirosul plantelor.
Molie (Freepick)
Redacţia
04.08.2026
Molie (Freepick)
Redacţia
04.08.2026

O echipă de ceretători germani a demonstrat recent că şi aripile moliei au adevăraţi senzori olfactivi, capabili să detecteze mirosul plantelor pe care îşi depune ouăle.

Se cunoaşte deja că aripile moliilor sunt adevăraţi senzori: ele percep vântul, atingerea şi contribuie chiar la recunoaşterea partenerilor. Întrebarea care se pune este: pot ele să şi miroasă?

Cercetătorii Sonja Bisch-Knaden şi Bill Hansson, de la Institutul Max Planck de Ecologie Chimică din Germania, tocmai au oferit un răspuns, într-un studiu publicat pe 27 iulie 2026 în revista Journal of Experimental Biology.

Peri senzoriali neobişnuiţi

Până acum, studiile privind perişorii senzoriali prezenţi pe aripile fluturilor s-au concentrat în special asupra simţului tactil. Echipa germană avea însă o intuiţie: fluturele sfinx al tutunului (Manduca sexta), cunoscut deja pentru faptul că deţine proteine receptoare capabile să detecteze anumite mirosuri şi arome la nivelul aripilor, ar putea dispune de un adevărat simţ al mirosului în această zonă.

Pentru a afla adevărul, Ahmed Ismaieel, tot membru al echipei, a prelevat cu grijă fragmente de la marginea aripilor mai multor exemplare, înainte de a le acoperi cu un strat subţire de aur pulverizat pentru a le observa la microscop. Examinarea a relevat prezenţa a două tipuri de peri bine distincte: peri fini şi lungi, deja cunoscuţi pentru rolul lor tactil, şi peri mai scurţi şi poroşi, semn distinctiv al senzorilor olfactivi.

Simţ al mirosului selectiv, practic o chestiune de gust

Urma să se descopere dacă aceşti peri funcţionau cu adevărat. Cercetătorii au prelevat mai întâi ARN mesager de pe aripile insectelor pentru a identifica receptoarele proteice active în acea zonă. Au identificat astfel 33 de receptori gustativi şi olfactivi, dintre care 15 concentraţi de-a lungul marginii aripilor, exact acolo unde se află perişorii suspectaţi.

Echipa a conectat apoi o aripă de fluture la un circuit electric şi i-a prezentat, pe rând, o serie de mirosuri foarte variate — de la mirosul putred al piridinei la aroma fructată a hexanoatului de metil, trecând prin parfumul îmbătător al florilor de datura. Rezultatul a fost surprinzător: din întreaga paletă, aripa a reacţionat doar la două dintre acestea, pirrolidina şi piperidina. Două amine cu un miros puţin plăcut — comparabil cu cel al peştelui putrezit pentru nasul uman — dar care se regăsesc tocmai în frunzele solanaceelor, familia de plante pe care sfinxul tutunului preferă să-şi depună ouăle.

Un simţ al mirosului care nu se limitează la marginea aripii

O altă surpriză: atunci când cercetătorii au tăiat marginile aripilor, acolo unde se concentrează majoritatea perişorilor senzoriali identificaţi, fluturii continuau totuşi să detecteze aceste două mirosuri neplăcute. Potrivit Sonjei Bisch-Knaden, acest lucru sugerează că perişorii senzoriali capabili să miroasă sunt, de fapt, răspândiţi pe întreaga suprafaţă a aripii, şi nu doar pe marginile acesteia.

Confirmarea prin inteligenţă artificială

Pentru a identifica cu precizie care receptori proteici ar putea fi legaţi de această detectare, Ahmed Ismaieel a recurs la inteligenţa artificială pentru a prezice structura tridimensională a aproximativ zece proteine. Testând dacă pirrolidina şi piperidina se pot insera în cavitatea lor de legare, cercetătorii au obţinut rezultate concludente pentru două dintre acestea, confirmând că ele ar putea fi într-adevăr la originea acestei capacităţi olfactive.

Ce ne dezvăluie această descoperire despre insecte

Dincolo de performanţa experimentală, acest studiu răstoarnă o idee preconcepută: aceea că simţul olfactiv al insectelor se limitează exclusiv la antene. Ea sugerează că evoluţia ar fi putut dota anumite specii cu senzori distribuiţi pe corp într-o măsură mult mai mare decât se credea, un avantaj potenţial preţios pentru a ghida o femelă către planta ideală în momentul depunerii ouălor. O pistă pe care echipa de la Institutul Max Planck intenţionează să o exploreze acum la alte specii de fluturi.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii:
prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
folosind Paypal, apăsând butonul de mai jos