Cum i-a spălat judecătorul din dosarul "10 august" pe şefii Jandarmeriei? Magistratul "explică" de ce a fost legal să fie gazaţi copii şi bătrâni
Judecătorul Nicolae George Octavian de la Tribunalul Militar a redactat motivarea scandaloasei decizii de achitare a şefilor Jandarmeriei din dosarul 10 August.
În motivarea care are peste 200 de pagini, judecătorul se raportează aproape exclusiv la „realitatea” zugrăvită de şefii actuali şi foşti ai Jandarmeriei şi de avocaţii lor, "realitate" care nu a avut nimic de-a face cu cea trăită de zecile de mii de oameni paşnici care, pe 10 august 2018, au fost scăldaţi în gaze lacrimogene de jandarmi, nici cu realitatea celor călcaţi în picioare sau loviţi, deşi nu făcuseră nimic.
Mai exact, apărătorii au speculat faptul că în Piaţa Victoriei au fost, într-adevăr, şi infiltraţi violenţi pe care, atenţie, forţele de ordine nu i-au oprit să intre în piaţă, deşi conform mărturiei lui Laurenţiu Cazan (comandant al operaţiunii) au fost făcute filtre pe principalele căi de afluire spre Victoriei şi pe care nu i-au extras din mulţime la timp. Pornind de la faptul că la mitingul diasporei au fost şi persoane violente, dar ignorând că majoritatea covârşitoare a oamenilor prezenţi în Victoriei erau paşnici, avocaţii au încercat să acrediteze ideea că jandarmii au fost îndreptăţiţi să acţioneze în forţă, ei fiind practic nişte victime agresate de protestatari dezlănţuiţi. Ei doar s-au ajutat unii pe alţii şi s-au apărat, au pretins apărătorii. Mai multe informaţii pe acest subiect puteţi accesa aici.
Revenind la motivare, judecătorul face o amplă trecere în revistă a mărturiilor jandarmilor, ignorând aproape integral ceea ce au relatat victimele. Unul dintre principalii martori din dosar pe care se bazează motivarea şi respectiv decizia de achitare luată de judecători este colonelul Paraschiv, aka „Fantoma albă”.
„Martorul Paraschiv Cătălin, comandantul Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei, a descris dificultatea cu care puteau fi realizate extragerile persoanelor violente, declarând în cursul cercetării judecătoreşti că «încă de la ora 16.00 s-au exercitat violenţe asupra forţelor de ordine din partea protestatarilor, în special în zona Iancu de Hunedoara erau agresiuni mai intense, se aruncau cu obiecte inclusiv delimitatoare rutiere, sticle, pietre în jandarmi. Odată cu lăsarea întunericului a crescut progresiv această agresivitate, au fost şi militari răniţi, de aceea ştiu că s-a dat ordinul de deplasare a dispozitivului în curtea Guvernului. Ordinele erau să se menţină aliniamentul, toată atitudinea jandarmilor era defensivă. Din punctul meu de vedere, extragerea persoanelor agresive este greu de realizat pentru că ar fi trebuit desfăcut gardul din faţa dispozitivului pentru a permite militarilor să iasă şi să extragă persoana violentă, lucru care duce la crearea unui risc: se creează busculade, există riscul ca unii să se calce în picioare, sau ca efectivele să rămână prinse după gard, ceea ce ar însemna crearea unei intervenţii ca să-i poţi extrage.»” scrie judecătorul.
Magistratul raţionalizează şi momentul Ştefania, susţinând că jandarmii nu au avut cum să intervină pentru a-şi ajuta colega. El mai trece în revistă impresionanta unitate avută de luptătorii SAS, dar susţine că, deşi înarmaţi până în dinţi, aceştia nu puteau ieşi din dube pentru că fie ar fi fost obligaţi să folosească muniţia, fie aceasta le-ar fi fost furată, căci luptătorii SAS erau înconjuraţi de sute de protestatari ostili.
"Din punctul meu de vedere, era un risc major ca armamentele luptătorilor să fie sustrase, iar luptătorii anihilaţi" (martor Nicu Orlando Dragoş, declaraţie faza judecăţii). Această formulare a comandantului efectivelor de poliţie expune cu claritate justificarea conduitei de reţinere a S.A.S. şi evaluarea concretă a riscului maxim al situaţiei, anume sustragerea armamentului letal şi anihilarea fizică a luptătorilor S.A.S.", scrie judecătorul.
La finele lungii treceri în revistă a mărturiilor jandarmilor, judecătorul spune că acuzaţia principală împotriva lui Cazan, Cucoş şi Sindile nu este susţinută de probe şi că cei trei nu pot fi condamnaţi pentru abuz în serviciu pentru că aceştia au încălcat, potrivit procurorilor, anumite ordine interne şi regulamente ale MAI, or, spune Nicolae, conform deciziilor Curţii Constituţionale, abuzul în serviciu poate există doar dacă se încalcă o lege sau o ordonanţă, nu un ordin intern.
Prin urmare, simpla încălcare a unor regulamente ale Jandarmeriei nu poate constitui, singură, infracţiunea de abuz în serviciu.
Practic: „Chiar dacă ar fi încălcat nişte proceduri interne, asta nu înseamnă automat infracţiune.”
Magistratul mai încearcă să acrediteze ideea că Sindile, Cucoş şi Cazan n-au dat niciun ordin jandarmilor în ceea ce priveşte categoriile de muniţie şi mijloacele tehnice pe care să le utilizeze în disperasare mulţimii. Practic, aceştia erau în curtea Guvernului, aşa, pur şi simplu...
"Prezenţa fizică a inculpatului Cucoş în zona de desfăşurare a misiunii corespundea exercitării unei atribuţii legale de coordonare la nivel naţional, iar nu unei implicări în actul concret de comandă operativă. (...) Instanţa constată că declaraţia martorului Sandu Ion, care reprezintă singurul mijloc de probă ce plasează inculpatul Cucoş în cercul decizional, este, pe de o parte, lipsită de aptitudinea de a stabili participarea efectivă a acestuia la decizie, întrucât martorul a recunoscut că nu a perceput conţinutul consultării, că nu a auzit inculpatul pe staţiile Tetra şi că nu l-a văzut dând ordine, iar, pe de altă parte, este contrazisă de declaraţia constantă a martorului Paraschiv, care, aflat efectiv în cercul decizional, atestă că inculpatul Cucoş nu se afla în grupul de persoane, precum şi de declaraţiile martorilor Vlad Adrian şi Olaru Adrian. (...) Instanţa subliniază că aspectul esenţial al acestei analize îl constituie identitatea persoanelor care au decis utilizarea efectivă, în teren, a categoriilor specifice de muniţie şi mijloace tehnice din dotare, anume grenade de mână cu efect acustic şi iritant-lacrimogen, pulverizatoare de capacitate mărită, cartuşe calibru 38 mm şi 40 mm cu efect iritant-lacrimogen, jeturi de apă şi bastoane de cauciuc. Sub acest aspect, declaraţiile martorilor se coroborează şi conduc la o concluzie centrală pentru aprecierea răspunderii comandantului acţiunii şi a inculpaţilor Cucoş Gheorghe şi Sindile Ionuţ, anume că nici comandantul acţiunii, nici inculpaţii prezenţi în curtea Guvernului, nu au dat ordine specifice cu privire la categoriile de muniţie şi mijloacele tehnice ce urmau a fi utilizate de elementele de dispozitiv în teren", scrie judecătorul.
În ceea ce priveşte acuzaţia de fals intelectual adusă lui Laurenţiu Cazan, care a dispus evacuarea în forţă a Pieţei înainte să aibă un ordin de intervenţie semnat de prefect, judecătorul susţine că „faptul că semnarea a survenit ulterior dispunerii intervenţiei nu transformă menţiunea într-o atestare neadevărată, ci pune numai problema cronologiei dintre dispoziţie şi formalizarea aprobării, cronologie pe care raportul, prin formularea sa generică, nu o denaturează.”
Judecătorul merge până a susţine că, deşi ordinul de intervenţie a fost semnat ulterior, „reprezentarea inculpatului, la momentul întocmirii raportului, era, aşadar, aceea a unei aprobări reale şi verificabile, iar nu a unei împrejurări nereale.”
Cel mai şocant este faptul că judecătorul spală şi faptul că în Piaţă au fost gazaţi copii şi vârstnici. El scrie aşa:
"Cu privire la pretinsa încălcare a art. 36 din Legea nr. 550/2004, referitoare la interdicţia folosirii mijloacelor împotriva copiilor şi a persoanelor cu semne vădite de invaliditate, instanţa constată că teza formulată, a unei acţiuni îndreptate deliberat şi nediferenţiat asupra acestor categorii, nu se verifică. Intervenţia nu a vizat asemenea persoane în considerarea calităţii lor, ci a urmărit dispersarea grupurilor violente, în condiţiile în care, astfel cum rezultă din probatoriu, persoanele agresive acţionau retrăgându-se în spatele manifestanţilor, ceea ce excludea posibilitatea tehnică a unei intervenţii punctuale. Ceea ce norma interzice este folosirea mijloacelor din dotare împotriva acestor persoane tocmai în considerarea calităţii lor. Interdicţia nu poate fi extinsă până la a paraliza orice intervenţie de restabilire a ordinii publice prin simplul fapt al prezenţei incidentale a unor asemenea persoane în mijlocul unei mulţimi în care se exercitau violenţe şi în care fusese sustras armament letal, cu atât mai mult cu cât probatoriul nu relevă existenţa vreunui act de violenţă îndreptat în mod deliberat de către forţele de ordine împotriva copiilor ori a persoanelor cu semne vădite de invaliditate."
Cu alte cuvinte, scopul scuză mijloacele.
Judecătorul mai susţine că probele arată că:
asupra jandarmilor s-au aruncat pietre, borduri, sticle, ţevi metalice;
au fost folosite materiale pirotehnice;
au existat cocktailuri Molotov;
au fost incendiate obiecte şi baricade;
mai mulţi jandarmi au fost răniţi.
Prin urmare, instanţa consideră că este falsă teza că la momentul intervenţiei există o mulţime care manifesta exclusiv paşnic.
În ceea ce priveşte celebrul incident cu taximetristul şi pasagerii israelieni bătuţi de jandarmi, judecătorul îi spală şi pe acei făptaşi, susţinând că unul dintre cei agresaţi a reuşit să fugă, iar cel care a fost lovit repetat nu este cel ce a fugit, ci altul, care nu a fost audiat de organele de urmărire penală.
„Din analiza coroborată a acestor mijloace de probă, respectiv declaraţia părţii civile Sade Avraham, înregistrările video şi planşele fotografice, rezultă că persoana asupra căreia s-au exercitat actele de violenţă constând în extragerea forţată din taxi, lovirea repetată în timp ce se afla culcată la pământ şi încătuşarea, astfel cum au fost descrise în acuzaţiile aduse autorilor, nu este partea civilă Sade Avraham, ci cetăţeanul israelian Yossi T.
Or, instanţa constată că acesta din urmă nu a fost audiat de organele de urmărire penală şi nu are calitatea de parte în prezenta cauză, nefiind menţionat printre persoanele vătămate în actul de sesizare.
Această constatare este determinantă pentru soluţionarea acuzaţiilor formulate. Potrivit art. 371 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei, astfel încât instanţa nu poate extinde obiectul judecăţii la o agresiune comisă asupra unei persoane care nu a fost identificată ca persoană vătămată şi care nu a fost introdusă în proces. Faptele de purtare abuzivă descrise în rechizitoriu, în modalitatea agravată constând în extragerea din autoturism, culcarea la pământ, lovirea repetată şi încătuşarea, au fost săvârşite, potrivit probatoriului, asupra cetăţeanului Yossi T., iar nu asupra părţii civile Sade Avraham, indicată ca subiect pasiv al acestor fapte.
În raport cu persoana vătămată indicată în actul de sesizare, agresiunea astfel descrisă nu se verifică, întrucât Sade Avraham, deşi a fost lovit la momentul extragerii sale din taxi, a reuşit să se desprindă şi să fugă, nefiind imobilizat, pus la sol şi încătuşat în modalitatea care fundamentează acuzaţiile aduse autorilor”, scrie judecătorul.
Şi oricum, în viziunea judecătorului, actele de violenţă au durat foarte puţin, 13-15 secunde.
În final, judecătorul recunoaşte şi câteva acte de agresiune asupra unor protestatari, dar acestea sunt prezentate ca incidente izolate. Un astfel de caz este agresarea lui Tocană Costel.
„Cât priveşte fapta de purtare abuzivă reţinută în sarcina inculpatului Mihai Marius Daniel în legătură cu agresarea părţii civile Tocană Costel, instanţa constată că aceasta este dovedită.
Din declaraţia părţii civile Tocană Costel (f. 5-7, vol. 96 dosar urmărire penală) rezultă că aceasta se refugiase împreună cu soţia sa în faţa sediului B.R.D. din cauza incidentelor dintre manifestanţi şi jandarmi şi a fost atacată de mai mulţi militari jandarmi care au lovit-o cu bastoanele şi picioarele în zona capului şi pe tot corpul.
Din analiza înregistrării „9 momente de abuz ale Jandarmeriei de la protestul din 10 August 2018 (2)” (CD f. 226, vol. 97 dosar urmărire penală, intervalul 00:00:30–00:00:38) reiese că, în timp ce partea civilă încerca să escaladeze balustrada pentru a coborî pe trotuar, mai mulţi militari jandarmi s-au îndreptat către aceasta şi au lovit-o cu bastoanele în zona capului şi pe corp, iar din înregistrarea „rhx3v (1)” (CD f. 226, vol. 97 dosar urmărire penală, intervalul 00:00–00:13) rezultă că partea civilă a fost lovită în mod repetat, cu brutalitate, de mai mulţi jandarmi, unul dintre aceştia, care purta o staţie în zona pieptului, lovind-o de mai multe ori cu piciorul în zona corpului şi cu bastonul în cap, deşi partea civilă fusese deja doborâtă la sol şi prezenta sângerări abundente în zona craniană, agresiunea încetând ca urmare a intervenţiei soţiei părţii civile, partea civilă Tocană Ana Maria.
Identitatea autorului acestor lovituri este stabilită prin coroborarea proceselor-verbale de recunoaştere (f. 263–269, vol. 97 dosar urmărire penală, în care Carmocanu Florea îl recunoaşte pe inculpatul Mihai Marius, şi f. 298, vol. 97 dosar urmărire penală, în care martorul Răducu Laurenţiu Orlando îl recunoaşte pe inculpatul Mihai Marius) cu înregistrarea video „rhx3v (1)” CD, f. 226 vol. 97 dosar urmărire penală, interval 00.00–00.13, din care reiese că militarul care loveşte cu tonfa în cap şi cu picioarele în zona corpului partea civilă este inculpatul Mihai Marius Daniel. Existenţa şi gravitatea leziunilor sunt atestate prin certificatul medico-legal nr. A2/4463/11.08.2018 (f. 8–9, vol. 96 dosar urmărire penală), potrivit căruia partea civilă Tocană Costel a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de 10.08.2018 prin lovire cu corp/plan dur, necesitând 8–9 zile de îngrijiri medicale”, scrie judecătorul.
Magistratul mai recunoaşte şi agresiunea asupra lui Badea Nicolae.
„Susţinerile părţii civile sunt confirmate de declaraţia părţii civile Badea Aura Cerasela, soţia acesteia, dată în cursul cercetării judecătoreşti, în şedinţa publică din 20 iunie 2025, din care rezultă că aceasta a participat la manifestaţie alături de soţul său, că nu a observat manifestanţi care să se comporte violent faţă de jandarmi şi că soţului său i s-au pulverizat gaze, în urma cărora a căzut la pământ, fiind nevoită să îl conducă la ambulanţa SMURD din zonă pentru acordarea de îngrijiri. Declaraţia acestei părţi civile, dată anterior şi în cursul urmăririi penale (f. 21, vol. 49 dosar urmărire penală), se coroborează sub aspectul împrejurărilor esenţiale cu relatările părţii civile Badea Nicolae, confirmând atât conduita paşnică a acesteia, cât şi efectul imediat al substanţei pulverizate. Identitatea autorului faptei şi mecanismul de producere a agresiunii rezultă din examinarea înregistrării video nr. 00011.MTS, intervalul 00:45–00:50, din care reiese că inculpatul Ciobanu Laurenţiu Cristian, în ţinuta descrisă mai sus, aflat în spatele cordonului de jandarmi, a pulverizat părţii civile Badea Nicolae, în zona feţei, de la distanţă menţionată, substanţele iritant-lacrimogene din spray-ul din dotare.”
Surpriză însă, în ceea ce-l priveşte pe inculpat, judecătorul constată că… a intervenit prescripţia.
