Ce naraţiuni circulă despre unirea Republicii Moldova cu România. Analiza unei experte în spaţiul ex-sovietic

Experta în spaţiul ex-sovietic Ileana Racheru a abordat problema unirii Republicii Moldova cu România, care este din nou de actualitate în spaţiul public.

Cercetătoarea, doctor în ştiinţe politice, a arătat că în spaţiul public din Republica Moldova (şi/sau România) circulă mai multe naraţiuni cu privire la unire, întreţinute de:

Unioniştii Rusiei care agită:

- „Sperietoarea” rusească cu unirea, promovată de ex-preşedintele pro-rus Igor Dodon - mesajul principal fiind că unirea va duce la dispariţia limbii şi culturii moldoveneşti inexistente, ca minorităţile etnice din R. Moldova vor fi asuprite în cadrul României, că îşi vor pierde limbile, identităţile culturale.

- Naţionalismul românesc furibund. Promotorii acestei naraţiuni sunt politicienii de AUR din România, activiştii civici şi partenerii lor din R. Moldova - Partidul Democraţia Acasă al lui Costiuc şi proiectele muribunde de tipul PL, CUB, personaje sulfuroase de la Românii de Pretutindeni...lista poate fi continuată. Cei mai mulţi se raportează la Regatul din perioada interbelică idilică şi susţin o „Românie a românilor” care sperie minorităţile, întreţin discordia publică şi servesc intereselor Rusiei (prin formula „divide şi controlează”).

Aceştia sînt în dispute aproape constante cu pro-ruşii declaraţi ca atare. Naţionalismul românesc furibund se regăseşte şi în minţile multor români (necunoscuţi în spaţiul public) care au educaţie precară şi folosesc pentru informare reţelele de socializare, articole scurte de presă, opiniile unor istorici şi experţi în „orice” promotori ai national ceauşismului, Mişcării Legionare.

- Proiectul lui Dughin pentru unirea R. Moldova cu România sub umbrela spirituală ortodoxă a Moscovei. Acest proiect presupune şi ieşirea României din spaţiul Occidental (RoExit şi NATOexit).

- Unirea ca eşec anunţat înainte ca acesta să se producă de facto- proiect realizabil printr-o contopire a naţionalismului furibund cu demersuri fără şansă de izbândă. Cel mai bun exemplu în acest sens sunt invitaţiile recente adresate de extremiştii din României către Maia Sandu în vederea organizării unui referendum pentru unire în contextul în care toate sondajele realizate în RM arată că acesta ar fi un demers sortit eşecului.

Unioniştii sinceri:

- Sunt intelectuali de pe ambele maluri ale Prutului, care susţin un unionism idilic care se raportează mult la dimensiunea culturală, lingvistică şi patriotică a unirii.

Unioniştii pragmatici:

- Sunt cei care ar prefera o RM independentă în UE (eventual şi în NATO sau orice altă organizaţie militară occidentală). Unirea este pentru aceştia un proiect care ar trebui să salveze RM de o posibilă invazie militară/anexare de facto sau de iure a Rusiei, de un eşec al integrării europene. Pe un fond care nu exclude total unionismul idilic, aceştia nu ar avea o problemă să ducă RM în UE pe uşa din dos.

PS: proiectele expuse de foşti consilieri prezidenţiali mi se par fanteziste. Cel mai bun argument în acest sens este faptul că Rusia nu va dori să renunţe niciodată la orice înseamnă o monedă de şantaj pentru UE/România/Ucraina...aşa cum poate fi exploatată oricând RM.