ANALIZĂ. "Trăim cea mai dură 'trosneală' de putere din interiorul establishmentului românesc din ultimii 20 de ani"
Fostul deputat Tudor Benga a opinat că, în aceste momente, are loc un adevărat război între taberele care deţin puterea "establishmentului românesc".
"Am fost plecat din ţară ultimele trei luni jumate într-o călătorie care m-a purtat în jurul lumii pe cinci continente. Am urmărit doar parţial evenimentele din ţară, iar acum, proaspăt aterizat înapoi, sunt foarte sceptic despre evoluţia scenei politice şi balamucul nesfârşit pe care îl trăieşte România. Bag de seama că bătălia de naraţiuni e crâncenă şi ca unul trecut prin nişte ani buni de bătălie politică nu mă grăbesc să trag concluzii. Nu regret că l-am susţinut pe Nicuşor în campania sa pentru prezidenţiale, dar îmi dau cu virgulă o serie dintre ultimele lui mişcări. Nu am nici c-un centimetru mai multă încredere în partidele politice parlamentare decât aveam când am plecat, însă uitându-mă la comunicarea lor extrem de poziţională zilele astea, înclin să cred că cele patru dintre ele care ar supravieţui ok anticipatelor se pregătesc în mod serios pentru scenariul ăsta", a declarat Tudor Benga.
Fostul parlamentar a opinat că, în continuare, evaluarea sa despre cele două tabere mari de putere din România, pe care a făcut-o în detaliu astă toamnă, a fost corectă.
"Stau însă şi mă întreb dacă nu cumva în cele 9 luni jumate care au trecut de-atunci nu s-au întâmplat una sau mai multe dintre următoarele posibile evoluţii: unu, ca Nicuşor să fi decis să joace alături de una dintre cele două tabere mari în bătălia cu cealaltă, doi, ca tabăra mai mare să se fi spart în două undeva pe parcursul toamnei trecute, şi trei, ca spargerea asta să fi fost precipitată taman de ascensiunea lui Nicuşor la pupitrul prezidenţial şi să fi devenit tabăra prezidenţială. Sunt trei scenarii diferite, şi momentan nu cred că informaţiile publice sunt suficiente pentru a-mi da seama care din ele s-a petrecut dar sunt destul de convins că unul dintre ele e ce s-a întâmplat. În plus, o serie întreagă de alte evenimente îmi întăresc convingerea că trăim cea mai dură trosneală de putere din interiorul establishmentului românesc din ultimii 20 de ani. Iar atât delirul anti-democratic al CSM cât şi bubuiala mult mai discretă dar extrem de consistentă dintre Consiliul Concurenţei şi BNR eu le citesc tot în siajul acestei bătălii foarte intense de putere din interiorul sistemului românesc", a punctat Tudor Benga.
Fostul deputat a anunţat că va reveni mai în detaliu pe măsură ce se reclimatizează la "balamucul politic românesc".
"Opinia mea personală este că reformă reală nu se va putea face decât după ce robinetul cu bani se opreşte. Atât democraţia românească cât şi funcţionarea statului au ajuns atât de viciate de grămezile de bani deturnate dinspre dezvoltarea economică şi socială, încât fiecare player cu un minim de putere din întreg angrenajul stă în clipa de faţă înfipt cu toată forţa în a apăra status-quo-ul iar chestia asta nu se va putea schimba decât când se termină banii. Iar banii se vor termina mai devreme sau mai târziu. Cu ce consecinţe pentru economie şi societate vom vedea pe pielea noastră fiecare în lunile şi anii care vor urma. Cert este ca şi lumea largă în ansamblu este deja într-o epocă mult, mult mai agitată şi instabilă decât cu ce ne obişnuisem în precedenţii 20 de ani de dinainte de pandemie aşa că şi din marile meciuri globale ne vom lua şi noi doza de zgâlţâiala că e imposibil să ne izolăm. Bafta noastră că încă suntem în Europa, să sperăm că aici o să şi rămânem că alternativă reală chiar nu e, iar dacă am concluzionat ceva după trei luni jumate prin afara ei e ca la punctul ăsta al istoriei model mai decent pentru umanitate în ansamblu, pe densitatea noastră de populaţie, nu există", a adăugat Tudor Benga.
Analiza lui Tudor Benga din toamnă
"Bănuiala mea este că aşa incertitudine cum e acum în interiorul arhitecturii de putere româneşti nu a mai fost de prin ‘96-'98. Şi zic asta fiindcă de vreo 3-4 ani încoace sunt tot mai convins că puterea în România se exercită în principal pe 2 mari reţele ce cuprind partide, servicii, magistraţi, trusturi de presă, business-uri, etc grupate în două echipe principale care se luptă constant pentru influenţa şi resurse dar care şi bat adesea palma pe regulile generale ale jocului pentru a-l ţine sub control. Una din ele e pe filiera PNL/PDL/SRI etc cealaltă pe filiera PSD/Mino/SIE etc. Iar după fiasco-ul din iarna 2024 trenul a ieşit de pe şine şi el nu mai poate fi reaşezat la loc pe tiparul de dinainte, de-aici şi senzaţia asta de găină fără cap alergând în toate direcţiile pe care o dau statul şi politică românească zilele astea.
Şi sunt trei elemente care au dat status quo-ul peste cap. Una e că pentru prima dată de la Constantinescu încoace şeful statului nu aparţine clar de una din cele două reţele, aşa cum şi Iliescu, şi Băsescu şi Iohannis o făceau. A doua e că pentru prima dată de la Revoluţie încoace cei doi mari puiuţi ai FSN-ului, adică PSD şi PDL/PNL, nu mai au perspectiva realistă a unei majorităţi parlamentare, nici măcar cu ajutorul UDMR-ului şi al Minorităţilor. O au încă scriptic în Parlamentul actual, dar toată lumea ştie că dacă mâine ar fi alegeri, majoritatea aia care a existat non-stop de la Revoluţie încoace nu mai există. Şi a treia e că pentru prima dată din anii ‘90 încoace nu mai există suficiente resurse pentru a hrăni toate gurile mufate la sistemul de putere.
Ori lucrurile astea trei adunate fac imposibilă tradiţionala negociere, în care de ochii naţiei avea loc trozneala politică, dar prin spatele cortinei se făcea o împărţeală frăţească astfel încât jocul să rămână închis şi sub controlul celor două echipe. Situaţia e într-un fel mult mai bună decât în ‘96-'98 fiindcă ţara e mult mai prosperă şi mai ancorată decât era atunci, însă în altfel şi mult mai proastă fiindcă politic şi social stă pe un butoi cu pulbere şi nu mai există nici un larg consens popular intern vis a vis de direcţie (Vest) şi nici stabilitatea externă (Occidentul câştigător indiscutabil al Războiului Rece) care exista atunci.
Se va putea rezolva decent situaţia asta? Habar n-am! Ce ştiu sigur însă e că modelul ăsta care a funcţionat 20 de ani trebuie să crape, altfel pilaf ne facem. Şi singurul mod în care putem face o tranziţie ok de la el (un model de regim hibrid de facto) la democraţia autentică şi statul de drept la care visam de 35 de ani încoace e dacă facem reformă reală a statului (electorală, servicii, administrativ-teritorială, etc). Pur si simplu nu există altă cale. Cât ne ia până acolo, sau dacă ne facem praf încercând să evităm reforma, asta nu ştiu ca să zic. Dar de incertitudinea asta tot mai accentuată din interiorul economiei şi politicii româneşti nu vom scăpa până nu tranşăm problemă."
