Un sicriu crăpat, o înmormântare şi căutarea pacientului zero al Ebola

Sicriul unui pastor s-a spart pe drumul pietros către ceremonia sa de înmormântare, un eveniment pe care anchetatorii îl suspectează că a fost unul dintre primele episoade majore de răspândire a epidemiei de Ebola care se extinde rapid în Congo.
În momentul în care vehiculul a plecat de la morga din Bunia, căldura dimineţii apăsa greu asupra drumului către Mongbwalu.
Trupul unui pastor congolez în vârstă de 44 de ani se afla într-un sicriu de lemn fixat în partea din spate a unui SUV Nissan vechi, cu bancheta rabatată. Un grup de rude tinere era înghesuit înăuntru, stând chiar deasupra sicriului.
Drumul prin provincia Ituri durează aproximativ trei ore, uneori mai mult atunci când drumurile de pământ sunt la fel de uscate şi deteriorate cum erau în acea zi de februarie. Maşina cu tracţiune integrală sălta violent, ridicând nori de praf peste gropile, stâncile şi şanţurile săpate în pământul roşiatic.
Până când vehiculul a ajuns la Mongbwalu, sicriul se crăpase, cedând sub greutatea celor care stătuseră pe el.
Reuters transmite că acestea sunt doar câteva dintre evenimentele analizate de anchetatorii care încearcă să identifice „pacientul zero”, adică prima persoană infectată, în epidemia de Ebola care face ravagii în Republica Democratică Congo, afectată de război, potrivit a patru experţi din echipa care desfăşoară investigaţia Ministerului Sănătăţii.
Anchetatorii au declarat că această călătorie dificilă a sicriului a precedat unul dintre primele evenimente suspectate de răspândire masivă a virusului: înmormântarea din 4 februarie a pastorului Paluku Makundi Denis.
Autorităţile sanitare încearcă să ţină pasul cu epidemia în expansiune a unei tulpini rare de Ebola care ucide între 30% şi 50% dintre cei infectaţi şi pentru care nu există vaccin sau tratament. Epidemia a provocat aproximativ 635 de infectări confirmate şi cel puţin 127 de decese în estul Congo, potrivit Ministerului Sănătăţii. Oficialii avertizează că bilanţul real ar putea fi mult mai mare.
Un epidemiolog implicat în anchetă a estimat că tulpina Bundibugyo circulă de patru până la şase luni înainte ca focarul să fie confirmat oficial în Congo, pe 15 mai. El a subliniat că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili dacă pastorul Makundi, care nu a fost niciodată testat pentru Ebola, era infectat şi pentru a identifica originea epidemiei — un pas esenţial pentru înţelegerea amplorii sale şi prevenirea unor viitoare focare.
Ministerul Sănătăţii din Congo şi autorităţile sanitare din Ituri nu au răspuns solicitărilor de comentarii. Directorul general al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a refuzat să comenteze cazul lui Makundi şi a declarat că sunt investigate numeroase scenarii.
Reuters a reconstituit evenimentele din jurul înmormântării pastorului în îndepărtatul oraş minier Mongbwalu prin interviuri cu medici, oficiali locali şi rude ale victimelor, precum şi prin analizarea unor documente medicale, de înmormântare şi guvernamentale.
Sicriul crăpat a fost doar începutul.
Trupul a fost transferat într-un sicriu nou de către localnici care au atins rămăşiţele înainte ca membrii comunităţii să se adune la înmormântare — un gest extrem de riscant dacă Makundi avea Ebola, deoarece corpurile victimelor sunt foarte contagioase.
În decurs de câteva săptămâni, zeci de decese au fost înregistrate în zonă.
Între timp, sicriul original, cel crăpat, a fost incendiat în circumstanţe misterioase, contribuind la apariţia unor zvonuri potrivit cărora un blestem ar fi provocat răspândirea bolii.
Moartea pastorului şi un sicriu nou
Un spital din Bunia l-a diagnosticat pe Makundi cu peritonită, o infecţie abdominală severă, pe 3 februarie, potrivit a trei medici şi unei asistente.
Nu au fost recoltate probe pentru testarea Ebola, deoarece oficialii congolezi nu ştiau de existenţa vreunui focar.
David Heymann, profesor de boli infecţioase la London School of Hygiene and Tropical Medicine, a declarat că peritonita poate reprezenta una dintre manifestările unei infecţii severe cu Ebola, însă cauza morţii lui Makundi nu poate fi confirmată fără teste.
Sicriul deteriorat a ajuns în după-amiaza zilei de 4 februarie la Mongbwalu, un oraş cu aproximativ 130.000 de locuitori, mulţi dintre ei temporari.
Zeci de persoane îndoliate se adunaseră deja în curtea familiei. Liniştea s-a aşternut când tatăl pastorului, Pascal Kibali, cunoscut drept Paka, a inspectat cutia spartă în lumina apusului.
Înainte de a se muta la Bunia pentru a deveni cleric, Makundi — cunoscut mai ales ca Paluku — fusese un pilon al comunităţii etnice Nande din Mongbwalu şi unul dintre fondatorii cooperativei locale de producere a cărbunelui vegetal, a spus Kibali, în vârstă de 70 de ani.
El îşi aminteşte că a gândit atunci: „Fiul meu cel mare nu poate fi înmormântat într-un asemenea sicriu”.
Rudele s-au grăbit să cumpere un nou sicriu de la un meşter local.
Trupul a fost transferat înainte de apus, iar la casa familiei a avut loc priveghiul înainte de înmormântarea în cimitir. În cadrul priveghiurilor tradiţionale congoleze, participanţii ating adesea şi sărută trupul decedatului. Nu este clar dacă această tradiţie a fost respectată şi în acest caz.
Înmormântarea şi consecinţele sale mortale
Peste 80 de rude, prieteni şi vecini s-au adunat la cimitirul local la lăsarea serii, potrivit lui Edmond Kambale Katuwene, liderul comunităţii Nande din oraş.
Un preot a condus rugăciunile şi i-a îndemnat pe cei prezenţi să reflecteze asupra fragilităţii vieţii şi să se pregătească pentru propriul sfârşit, a spus Katuwene.
În zilele următoare, mai mulţi membri ai comunităţii au început să se îmbolnăvească, a declarat primarul din Mongbwalu, Sesereki Mandro Israel.
Aproape 50 de decese au fost înregistrate în termen de două săptămâni de la înmormântare, multe dintre victime prezentând simptome specifice Ebola: febră, vărsături şi hemoragii.
Fratele pastorului, Idi, a fost printre primii afectaţi. Minerul în vârstă de 36 de ani a murit pe 16 februarie din cauza unei presupuse apendicite, potrivit unui raport al autorităţilor sanitare provinciale din 16 mai.
În decurs de câteva săptămâni au murit şi un alt frate şi o rudă, din cauze atribuite iniţial hemoroizilor şi tuberculozei. Raportul a semnalat însă că aceste decese necesită investigaţii suplimentare.
Moartea rudelor a precedat cel puţin 108 decese înregistrate la Mongbwalu între aprilie şi mai, potrivit aceluiaşi raport.
Pacienţii din grupurile familiale prezentau febră, vărsături, diaree şi, în unele cazuri, hemoragii.
Aceste decese se numără printre cele analizate de anchetatorii care încearcă să reconstituie răspândirea Ebola, cazul lui Makundi fiind considerat cel mai timpuriu suspectat.
Raportul sugerează că boala ar fi putut circula neobservată luni întregi în Mongbwalu.
Ministerul Sănătăţii din Congo a anunţat pe 9 iunie că cel puţin 40 de persoane au murit cu diagnostic confirmat de Ebola în Mongbwalu. Lucrătorii umanitari au avertizat că cifrele oficiale ar putea fi incomplete din cauza testării limitate.
Zvonurile despre incendierea sicriului au semănat haos
Pe măsură ce tragedia se răspândea în comunitate, localnicii speriaţi căutau explicaţii.
Unii nu s-au îndreptat către clinici sau laboratoare, ci către evenimentele care au înconjurat înmormântarea pastorului Makundi.
După încheierea rugăciunilor şi plecarea familiilor din cimitir în acea seară călduroasă, s-a răspândit vestea că sicriul deteriorat fusese incendiat.
Niciuna dintre cele şase rude şi persoane intervievate nu a declarat că a văzut incendiul, însă toate au spus că au văzut rămăşiţele arse ale sicriului.
Tatăl şi unchiul pastorului au pus incidentul pe seama unui grup de tineri aflaţi sub influenţa alcoolului, însă nu au putut oferi alte detalii.
Pentru localnici, arderea sicriului a fost percepută ca o ofensă adusă strămoşilor, a declarat liderul comunităţii, Katuwene.
Tensiunea crescuse şi după înmormântarea lui Tsongo Kenda Kenda, fratele mai mic al lui Makundi, când poliţia a intervenit într-o dispută de familie privind deschiderea sicriului.
Potrivit raportului din 16 mai, rudele s-au certat asupra locului unde urma să aibă loc priveghiul, iar o persoană a ridicat capacul sicriului în semn de protest înainte de a-l pune la loc.
Pentru mulţi localnici, astfel de gesturi reprezintă o lipsă de respect faţă de cei morţi.
Pentru unii locuitori, a explicat administratorul local Joseph Payi Mute, decesele care au urmat nu au fost interpretate ca efectele unui virus, ci ca o pedeapsă a strămoşilor, supăraţi de ceea ce se întâmplase la înmormântările celor doi fraţi.
Jeremy Rayan Tamelegu, consultant în geologie minieră în acelaşi cartier cu familia pastorului, a spus că numărul inexplicabil de îmbolnăviri şi decese a alimentat teoria blestemului.
El a văzut oameni din cartier îmbolnăvindu-se brusc şi murind în doar câteva zile.
Curând, povestea a căpătat viaţă proprie pe reţelele sociale din Mongbwalu şi din împrejurimi.
Umorul macabru a devenit predominant, iar un grup muzical local a compus chiar şi o melodie inspirată de zvonuri.
Unul dintre versuri spunea:
„Auzim că un sicriu cutreieră Mongbwalu, lăsând în urmă dezastru.”
Melodia a contribuit la lansarea unui fenomen pe TikTok în estul Congo, unde utilizatorii publicau videoclipuri cu sicrie care păreau să se deplaseze singure pe drumuri de pământ sau să plutească deasupra unor localnici îngroziţi.
„Au vandalizat sicriul fiului meu şi apoi m-au învinovăţit pe mine”
Când anchetatorii sanitari provinciali au ajuns la Mongbwalu, la începutul lunii mai, zvonurile despre blestem erau deja larg răspândite, iar unii localnici deveniseră ostili faţă de personalul medical şi autorităţi.
Neîncrederea s-a transformat în violenţă, la fel ca în epidemiile anterioare de Ebola, când mulţi localnici au dat vina pe medicina modernă pentru răspândirea bolii.
Pe 22 mai, un grup de tineri din satul apropiat Mabilindey a atacat o echipă de intervenţie care strângea informaţii despre un caz confirmat de Ebola.
O zi mai târziu, atacatori necunoscuţi au incendiat un cort de izolare instalat de lucrătorii umanitari la Spitalul General din Mongbwalu.
Nu doar medicii au fost însă învinovăţiţi.
Tatăl pastorului Makundi, Paka Kibali, a declarat că familia sa a fost acuzată pe nedrept de unii localnici că ar fi provocat epidemia din cauza evenimentelor legate de cele două înmormântări.
„Au vandalizat sicriul fiului meu şi apoi m-au învinovăţit pentru decesele care au urmat. Şi totuşi eu sunt victima — sicriul fiului meu a fost cel profanat”, a spus el printre lacrimi.