Dosarul lui Negoiţă, reluat de la zero în urma unei decizii a şefei CAB. Procuror CSM vorbeşte de "favorizarea făptuitorului": "În urmă cu 8-9 ani probabil se lăsa cu arestări"
Procurorul CSM Claudiu Sandu critică dur modul în care a acţionat şefa Curţii de Apel Bucureşti (CAB), Liana Arsenie, în dosarul lui Robert Negoiţă. În condiţiile în care judecata se reia după ce Arsene a schimbat completul de judecată, situaţie în care dosarul se reia de la zero, Sandu vorbeşte, tranşant, despre "favorizarea făptuitorului."
"În urmă cu 8-9 ani probabil se lăsa cu arestări", scrie el.
În postarea sa, Sandu nu dă nume de persoane sau dosare, dar trimiterea este clară.
Robert Negoiţă este acuzat, alături de alţi funcţionari şi un inspector al Curţii de Conturi, că ar fi prejudiciat cu 578 de milioane de lei Primăria Sectorului 3, prin încheierea şi prelungirea ilegală, de 54 de ori, a unor contracte de salubrizare cu firma Rosal SA, care a aparţinut fostului om de afaceri Silviu Prigoană.
Presupusa fraudă a fost descoperită de Curtea de Conturi. După control, Primăria Sectorului 3 a anunţat că ar fi remediat neregulile constatate, iar auditorul Mirela Chetreanu de la Curtea de Conturi a confirmat, în mod fals, că aşa stau lucrurile. În realitate, Primăria Sector 3 a adoptat retroactiv nişte documente prin care a fost ştearsă fictiv datoria Rosal către primărie.
Procesul în care prejudiciul estimat de procurori este de peste 100 de milioane de euro, va fi reluat de la zero, la patru ani de la începerea cercetării judecătoreşti după ce Liana Arsenie a schimbat completul de judecată, iar potrivit unei decizii a Curţii Constituţionale, în asemenea cazuri, procesul se reia.
"Favorizarea făptuitorului
Favorizarea făptuitorului este o infracţiune prevăzută la art. 269 cod penal şi este definită ca fiind ajutorul dat unui făptuitor ( persoana care a săvârşit o infracţiune) în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate.
Este evident că definirea infracţiunii a avut în vedere cele trei mari faze ale unui proces penal şi anume:
1. Urmărirea penală - motiv pentru care este incriminată împiedicarea sau îngreunarea cercetărilor;
2. Judecată - motiv pentru care este incriminată împiedicarea sau îngreunarea tragerii la răspundere penală, judecătorul fiind singurul abilitat de lege să pronunţe o hotărâre prin care să aplice o pedeapsă ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni;
3. Executarea pedepsei - motiv pentru care este incriminată forma împiedicării sau îngreunării executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate.
Se ridică întrebarea:
Este împiedicată sau îngreunată tragerea la răspundere penală a unui infractor atunci când, după mai mulţi ani de proces, observând că se apropie finalizarea cercetării judecătoreşti şi este posibilă tragerea la răspundere penală a infractorului prin pronunţarea unui pedepse, organismul abilitat ( CSM şi conducerea instanţei respective) refuză prelungirea delegării unui judecător în acea cauză şi, în acest fel, cu ştiinţă, acceptă prescrierea faptelor şi salvarea infractorului?
Eu cred că este o obligaţie profesionala că în cauzele importante, toate instituţiile implicate în înfăptuirea justiţiei să depună eforturi maxime pentru ca acestea să fie finalizate într-un termen rezonabil, înainte de intervenirea prescripţiei.
Desigur că această obligaţie implică şi obligaţia ca în aceste completuri de judecată să nu fie desemnaţi magistraţi delegaţi şi, mai ales, atunci când observi ca magistratul îşi face treaba să nu refuzi prelungirea delegării, mai ales când ştii care vor fi efectele unei asemenea măsuri.
Probabil că în urmă cu 8-9 ani ar fi fost operate arestări într-o asemenea cauză.
Astăzi ne uităm cum infractorii scăpa iar cei vinovaţi de asemenea catastrofe sunt promovaţi şi apreciaţi."
